Legiunea "Arhanghelul Mihail" a fost înfiinţată pe data de 24 iunie 1927, de către cinci tineri anticomunişti. Ion Mota, Ilie Gârneaţă şi Corneliu Georgescu au fost ceilalţi fondatori pe lângă Codreanu, supranumit "Căpitanul", şi Mironovici. Toţi erau intelectuali, iar liniile spirituale după care au hotărât că trebuie să se conducă legionarii au fost: credinţa în Dumnezeu, încredere în misiunea Mişcării Legionare şi dragoste între membrii organizaţiei.

Ştirile privind intrarea trupelor române în Oradea au animat viaţa oraşului în care ungurii aveau un puternic centru de recrutare, mobilizare şi de propagandă bolşevică. În adevăr, 20 aprilie 1919, a fost ziua învierii Domnului şi a oraşului Oradea Mare, oraşul martir care trăise cu adevărat săptămâna patimilor, a însemnat un moment istoric în viaţa locuitorilor săi. Jafurile şi omorurile luaseră o asemenea amploare încât Oradea trăia clipe de groază. Consiliul orăşenesc a hotărât trimiterea unei delegaţii la Tileagd, unde a ajuns armata română, ca să intervină la comandamentul general pentru a grăbi intrarea în oraş. Delegaţia a fost compusă din: Coriolan Pop, Sever Andru, Sever Erdeli, Gh. Morar şi Nicolae Firu, care au arătat generalului Moşoiu situaţia gravă, rugându-l totodată să grăbească înaintarea, ceea ce s-a şi înfăptuit. Bihorul „Golgota jertfelor de sânge", unul dintre judeţele martire, l-a primit în Capitala sa, Oradea, în modul cel mai cordial. Aici, Moşoiu, a făcut din nou dovada virtuţilor sale ostăşeşti. Cu un curaj fără pereche, el a pătruns, cu automobilul său, primul în oraşul de pe Crişul Repede. Mulţimea, care se adunase în Piaţă, nici nu ştia cine e persoana - erou, care are o asemenea îndrăzneală, un asemenea „tupeu", în chiar ziua Sfintelor Paşti.

Un funcţionar din Timişoara, Ioan Tănase, împreună cu câţiva meseriaşi, a înfiinţat organizaţia naţional creştină de luptă împotriva comunismului "Partizanii României Mari", în luna septembrie 1948.

Summitul NATO va începe în această seară cu o cină în format restrâns, la care participă şefii delegaţiilor statelor membre NATO, oferită la Palatul Cotroceni de preşedintele Traian Băsescu. Lucrările propriu-zise vor începe în dimineaţa zilei de 3 aprilie, când sunt programate să se desfăşoare Consiliul Nord-Atlantic şi Consiliul Parteneriatului Euro-atlantic. În după-amiaza zilei de 3 aprilie, se va desfăşura Reuniunea în format ISAF. Ultima zi, 4 aprilie, va fi dedicată consiliilor NATO - Ucraina şi NATO - Rusia.

Situată pe DN 76, la jumătatea distanţei dintre Oradea şi Beiuş, comuna Ceica, cu o suprafaţă de peste 8000 ha, este alcătuită din şapte sate, respectiv Ceica, Ceişoara, Bucium, Duşeşti, Inceşti, Cotiglet şi Corbeşti, având o populaţie de 4316 locuitori şi 1568 de gospodării. Cultivarea pământului şi creşterea animalelor erau ocupaţiile principale ale sătenilor, care în anii industrializării socialiste au devenit şi muncitori navetişti la oraş. Astăzi, numărul salariaţilor angajaţi în industrie, la societăţi comerciale de cele mai diferite profile şi în instituţii, în municipiile Oradea şi Beiuş sau chiar şi în Ceica, este de peste 500. Între comunele din jur, Ceica s-a bucurat de un mare prestigiu, înainte de anii '50 fiind plasă, pentru ca apoi să devină comună şi centru de CUASC până la Revoluţia din decembrie 1989. După 1990, timp de mai bine de zece ani, comuna Ceica a înregistrat un vizibil regres atât în plan economic şi social, cât şi sub aspectul dezvoltării edilitare şi gospodăreşti. Marea nemulţumire a locuitorilor comunei era accentuată şi de ineficienţa structurilor de conducere pentru redresarea comunei, pentru rezolvarea problemelor cetăţeneşti în diverse planuri, de la cele de ordin funciar la cele privind ocrotirea sănătăţii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor.
În anul 2004, electoratul comunei l-a ales în funcţia de primar al comunei Ceica pe dl FLORIN CORB.

Dieta Transilvaniei - dominată de reprezentanţi ai naţiunii ungare - întrunită la Cluj, pe 30 mai 1848, votează în unanimitate unirea necondiţionată a Transilvaniei la Ungaria. Nici delegaţia transilvăneană însărcinată să prezinte împăratului cererile formulate de români nu s-a bucurat de succesul sperat. Petiţia românilor a fost prezentată Curţii la 30 mai (18 - pe stil vechi), fără să primească vreun răspuns. După ce Împăratul a sancţionat hotărârea Dietei de la Cluj, românii au fost înştiinţaţi că ,,rugarea" lor a fost soluţionată prin ... Unirea Transilvaniei cu Ungaria, decisă prin ,,hotărârea stărilor celor trei naţiuni ale Marelui Principat".

Ceea ce este mai neplăcut şi frustrant într-o excursie este graba cu care părăseşti un "obiectiv turistic" - chiar dacă acesta este chiar Basilica Sfântul Petru! - de dragul încadrării în "program". Dar cum să te desparţi de locul unde parcă te simţi în centrul lumii, deşi Statul Vatican cuprinde doar în jur de 800 de cetăţeni cu paşapoarte speciale, dintre care cel cu numărul 1 aparţine însuşi Papei?

Comuna Sânnicolau Român a fost desfiinţată prin reorganizarea administrativ-teritorială a ţării din anul 1967. Toate cele trei localităţi componente, Sânnicolau Român, Berechiu şi Roit, au fost transferate la o altă comună, efectul văzându-se cu fiecare an ce trecea, printr-o tot mai accentuată degradare edilitară, prin pierderea identităţii obşteşti, prin anihilarea potenţialului comunal, a şansei şi posibilităţii rezolvării problemelor cetăţeneşti. Clădirile publice au devenit nişte imobile părăsite, iar spaţiile din jur, terenuri virane, năpădite de bălării. Într-o situaţie aproape identică se aflau şi căminele culturale, iar şcolile îşi păstrau prestigiul doar datorită menirii lor. An cu an, promoţie după promoţie, elevii din Sânnicolau, Berechiu şi Roit absolveau şcoala elementară, orientându-se spre alte zări. Dar descurajarea şi mâhnirea pentru impusa stare de izolare a celor trei sate, neîncrederea în rezolvarea problemelor la noul centru de comună apare cu atâta evidenţă prin refuzul a numeroşi cetăţeni din cele trei sate de a se adresa noilor autorităţi comunale, chiar şi numai o singură dată, în toţi aceşti 36 de ani, câţi au trecut de când s-a desfiinţat comuna lor.