Cu o suprafaţă de 10.524 ha, comuna Borod se situează printre cele mai întinse unităţi administraiv-teritoriale ale Bihorului, cuprinzând în perimetrul ei localităţile: Borozel, Şerani, Corniţel, Valea Mare şi Cetea - cu o populaţie totală de 4.154 locuitori, majoritatea români, dar şi slovaci, în satul Şerani, precum şi o colonie de romi, la Borod. Circa 50 la sută din suprafaţa comunei este împădurită, cealaltă jumătate fiind alcătuită din terenuri agricole şi păşuni, creşterea animalelor fiind o altă principală ocupaţie a locuitorilor comunei. Dacă până în urmă cu vreo 10-15 ani Borodul, cu minele de cărbune de la Borozel, făcea parte dintre bazinele carbonifere ale judeţului, implicit ale ţării, astăzi minele sunt închise, minerii sunt pensionari, iar mineritul e doar o amintire. Reorientarea profesională, căutarea de noi soluţii şi îndeletniciri pentru asigurarea traiului zilnic şi a anilor ce vin constituie nu doar o preocupare importantă a fiecărui individ şi a fiecărei familii din cele şase sate componente, ci este element prioritar al conducerii administrative a comunei de a contribui la ridicarea standardului de viaţă al cetăţenilor, de a oferi tinerei generaţii a Borodului condiţii optime pentru pregătirea şcolară, pentru o demnă şi civilizată pornire în viaţă. În anul electoral 2004, cetăţenii comunei l-au ales în funcţia de primar al comunei Borod pe dl. SORIN PETRU SARCA.

Vasile Jurca s-a născut în satul bihorean Tria la 6 Februarie 1907 din părinţi de stare bună având un frate şi două surori.Tatăl său a fost mai mulţi ani primar sau delegat al obştii, atunci când localitatea a aparţinut comunei Derna. După şcoala primară, urmată în satul natal, a încercat cursurile unei şcoli de arte şi meserii din Oradea. În urma unor examene de diferenţă a reuşit să absolve liceul din Şimleul Silvaniei cu medii de excepţie. Stagiul militar l-a satisfăcut la Şcoala de Ofiţeri de geniu de la Bacău - în anii 1928-1929, obţinând gradul de sublocotenent în rezervă.

„Phoenix" este formaţia care a reuşit, pentru prima dată la noi, să realizeze o sinteză organică şi convingătoare între folclorul arhaic românesc şi muzica modernă. Născută şi afirmată în vremuri ostile spiritului liber ce vibra în cântecele sale, legendara trupă îşi duce mai departe, de 45 de ani încoace, destinul sintetizat în însăşi numele său, renăscând după fiecare nouă grea încercare.

La mijlocul anilor ‘50, câteva prospecţiuni făcute în judeţul Gorj au dus la descoperirea unor zăcăminte uriaşe de lignit. Aproximativ trei miliarde de tone de cărbune aşteptau să dea piept cu excavatoarele. Astfel, pentru cazarea forţei de muncă, dislocată din întreaga ţară, au apărut oraşe noi, cum ar fi: Rovinari, Mătăsari, Motru.

Mărturisesc sincer că sunt de-a dreptul oripilat de evenimentele dramatice care se desfăşoară în peninsula care seamănă cu o cizmă capabilă acum să aplice şuturi în posteriorul conaţionalilor noştri. Pe timpul războaielor napoleoniene, când acesta triumfa la Arcole şi la Rivoli, se vorbea cu netăgăduită admiraţie şi teamă, în acelaşi timp, de "furia francese" (furia franceză) a soldaţilor învingători.

Comuna Cetariu, având o suprafaţă totală de 6.200 hectare, cu cele patru localităţi componente - Cetariu, Tăutelec, Şişterea şi Şuşturogi - este situată pe Dealurile Oradiei, oferind celor 2.126 locuitori suficiente suprafeţe agricole, dar şi zone împădurite pe 2.000 hectare. În ultimii ani, pe măsura schimbării generaţiilor datorită înaintării în vârstă, ocupaţiile tradiţionale ale localnicilor, agricultura şi creşterea animalelor, au pierdut teren în favoarea meseriilor şi calificărilor oferite de numărul fără limită al mai micilor sau mai marilor întreprinderi orădene. Acestora li se adaugă îndeletniciri inedite din ţări străine şi de neacceptat acasă de tânăra generaţie, dacă chemarea banului, exprimat în euro, nu ar acoperi tăcuta rugă natală şi părintească. În anul 2003, la solicitarea populaţiei, comuna Cetariu s-a constituit în actuala componenţă de patru sate, creându-şi şansa unei acentuate şi diversificate dezvoltări, mai ales în plan edilitaro-gospodăresc şi social. În funcţia de primar al nou înfiinţatei comune Cetariu a fost ales dl. VITALYOS BARNA.

După ce au participat la zeci de activităţi educative şi diverse acţiuni de ecologizare sau înfrumuseţare a spaţiilor verzi, 48 de elevi ai Şcolii cu clasele I - VIII "Nicolae Bălcescu" din Oradea, participanţi la proiectele desfăşurate de instituţia de învăţământ "Şi eu sunt european" sau "Copil, Natură, Viaţă", au primit o binemeritată recompensă. Timp de opt zile, în perioada 23 - 31 octombrie, cu sprijinul Primăriei Oradea şi a directorului şcolii, Ioan Mocan, elevii au avut parte de o vacanţă de neuitat în capitala Franţei, vizitând şi oraşele Strasbourg şi Salzburg. La ora bilanţului, pe drumul spre casă, concluzia generală a fost că fiecare minut petrecut pe meleaguri străine a meritat oboseala, călătoria de zeci de ore cu autocarul, cei cinci mii de kilometri şi alergătura de la un obiectiv fiind compensate de o adevărată lecţie de istorie, eleganţă şi cultură, care, spre deosebire de altele, s-ar putea ca pentru majoritatea dintre membrii grupului să fi fost predată pentru prima dată în viaţă.

Istoricii de demult au alintat Florenţa numind-o "cetatea cea nobilă, fiica Romei". Aş preciza: fiica nordică a Romei, cu faţa albă, frumoasă, ferită de vipia Sudului, o oază a Artelor Frumoase, o cetate veselă şi fericită; nu degeaba i se spunea în trecut "gli felicissimi Stati", adica "statele cele mai fericite". Florentinul era atenianul de altă dată, liber, iubitor de legi drepte şi de arte frumoase, mândru că limba sa a cucerit întreaga Italie prin Dante şi sonetele lui Petrarca.

Comuna Tinca este aşezată în partea de sud-vest a judeţului, pe ambele maluri ale Crişului Negru, Tinca, Gurbediu şi Râpa - pe malul drept, iar Belfir şi Girişu Negru - pe malul stâng. Suprafaţa comunei este de 12.829 ha, iar populaţia numără 7.474 locuitori, dintre care 4.972 români, 1.350 maghiari şi 886 romi. Prin anul 1800, Tinca a fost declarată oraş, devenind apoi târg de câmpie şi centru de plasă. După Primul Război Mondial, o delegaţie a tincanilor a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, exprimându-şi şi ei dorinţa de unire a românilor într-un singur stat. În grelele lupte ale celui de-al Doilea Război Mondial, mulţi tincani şi-au dat viaţa pentru eliberarea ţării, ca apoi să li se ridice monumente în localităţile comunei. În anii socialismului, readusă la statutul de comună, Tinca a cunoscut o anume evoluţie economică, dar beneficiile n-au contribuit nici la creşterea calităţii vieţii locuitorilor, şi nici la dezvoltatea edilitară şi gospodărească a comunei. Iar anii de după Revoluţia din 1989, n-au reuşit să împlinească aşteptatele speranţe ale tincanilor, adâncind chiar lipsa de interes faţă de dezvoltarea generală a comunei, de la infrastructură la cerinţele vieţii culturale şi spirituale.
În această perioadă foarte grea, la conducerea comunei Tinca a fost aleasă, în anii 2000 şi 2004, în calitate de primar, d-na
LENUŢA CORNELIA OLIMPIA MERCEA.