A trecut ceva timp de când ni se tot plimbă pe la nas modelul inodor al independentului în politică. Aproape că e deja o găselniţă stafidită.

Veneam dintr-o ţară nordică, unde oameni care nu ştiu să înjure şi să facă băşcălie au transformat sărăcia în bogăţie, civilizaţie şi cultură. Toată lumea vrea să lucreze (băştinaşii), toată lumea vrea să înveţe, dar mai ales indiferent ce ar fi, toată lumea este relaxată, amabilă şi zâmbitoare.

Problemele identităţii etnice, care întotdeauna comportă şi o parte a identităţii geografice a etniei sunt deja probleme care antrenează patimi şi interese politice mai vechi decât secolele.

În ciuda gafelor regimului Ponta, vocea opoziţiei rămâne una scăzută. Potenţialul candidat Klaus Johannis nu reprezintă un combatant politic, ci mai degrabă doar un produs de imagine.

Ministerul Culturii (MC) solicită renunţarea la folosirea în scop comercial a portretului lui Mihai Eminescu dintr-o campanie publicitară online ce promovează un test pentru depistarea bolilor venerice, considerând că "acest gen de acţiune este revoltătoare".

Din întreaga pleiadă de potenţiali candidaţi de pe dreapta, unii menţin suspansul candidaturii, alţii îşi afirmă ritos candidatura oficială, dar niciunii nu prezintă garanţii de încredere.

De ce distinşii reprezentanţi ai instituţiilor locale şi ai partidelor politice nu au onorat cu prezenţa comemorarea foştilor conducători ai României - Regele Ferdinand şi Regina Maria - care fac parte din istoria acestei ţări?

E vacanţă şi, în absenţa parlamentarilor de pe prima scenă politică a ţării, preşedintele şi premierul sunt primadone ale vieţii politice autohtone.