Angajamentul conducerii Primăriei Oradea cu privire la demararea în cursul celui de al treilea trimestru al anului a lucrărilor de restaurare a Cetăţii Oradea pare greu de respectat. În condiţiile în care sursele de finanţare nu mai sunt o problemă, singura responsabilitate a administraţiei locale a fost organizarea licitaţiei privind desemnarea constructorului. Însă, nici această sarcină nu a putut fi realizată la termen.

Dă-o-n mă-sa de guvernare ne spunea nu demult Ion Iliescu, dă-o-n mă-sa de comisie ne-a spus apoi Elena Udrea, Ridzi a dat-o înainte, dă-o-n mă-sa de educaţie şi de ce nu, dă-o-n mă-sa de criză ar putea spune vorbăreţul Boc. Ce poţi spune mai mult de atât în România? Sau mai bine zis, ce poţi face mai mult de atât?

Pe lângă faptul că Spitalul Clinic Judeţean este nevoit să achiziţioneze, în continuare, oxigen medical cu 40% mai scump decât unităţile sanitare din estul ţării, conducerea trebuie să facă faţă şi presiunilor din partea furnizorilor, o parte dintre aceştia apelând deja la instanţa de judecată pentru recuperarea datoriilor.

Magistraţii decid mai nou în adunările generale soarta justiţiei, demiterea ministrului, falimentarea executorilor judecătoreşti, iar dacă te declari împotriva protestelor eşti catalogat duşman, iar Consiliul Superior al Magistraturii asistă neputincios, confirmând rolul decorativ din ultimul timp.

Zona centrală a oraşului a fost transformată în doar câteva zile într-o zonă interzisă orădenilor care vin la serviciu cu autoturismele personale. Angajaţii Consiliului Judeţean Bihor, ai Prefecturii, judecătorii, procurorii, avocaţii şi notarii care îşi au birourile în Parcul Traian, dar şi alte categorii de persoane care lucrează în zona centrală s-au trezit că abonamentele de parcare contractate anticipat pe un an le mai folosesc la nimic. Municipalitatea orădeană, înante de a-şi pune în practică marile proiecte de parcări supraetajate, a gândit un sistem de parcare de scurtă durată, care limitează staţionarea la două ore, staţionare care funcţioneză doar în baza tichetelor de parcare, nu şi a abonamentelor.

Şoseaua se încolăcea ca un şarpe uriaş pe burta muntelui. După o curbă umbrită de pădurea deasă, drumul se lăţea brusc într-o parcare amenajată lângă un izvor care ţâşnea din munte. Oamenii opreau aici să-şi umple flacoanele cu apă, mai schimbau două vorbe. Nu era multă lume în seara liniştită de vară, când un bolid negru cu numere de Germania a oprit scrâşnind din frâne lângă izvor. Uşile s-au deschis şi au coborât doi burtoşi cu tricouri mulate. Unul dintre ei avea o doză de bere în mână. Din boxele maşinii un manelist zbiera, aproape plângând, după bagaboanda care l-a trădat cu cel mai bun prieten.

Preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Radu Ţîrle, şi-a luat în serios rolul de diriginte de şantier. În cursul zilei de marţi, o nouă ieşire a lui Ţîrle pe drumurile judeţene a prilejuit din nou dezamăgire pricinuită de superficialitatea diriginţilor de şantieri, angajaţi ai CJ Bihor, dar şi de neprofesionalismul constructorilor care fac lucrări de mântuială pe banii publici. Nemulţumit de calitatea lucrărilor pe DJ 108 Remeţi-Barajul Leş, preşedintele CJ Bihor a cerut ca executantul Drumuri Bihor să refacă lucrarea.