Sub ochii noştri se nasc şi mor puzderie de partide. Unele, precum muştele, îşi raportează existenţa la calendarul mărunt (ani puţini de viaţă, unele doar luni). Ne întrebăm adesea: oare de ce trebuie să moară? Ba despre unele chiar ne întrebăm: oare de ce trebuiau să se nască? Răspunsurile se află, poate, în dialectica politicii României zilelor noastre.
"... După mai multe examinări şi efectuarea unor măsurători, monumentul funerar Gojdu din cimitirul Kerepesi, Budapesta, a fost demontat şi adus la Oradea miercuri, 24 iulie 1996: "într-o stare de degradare vecină cu destrucţiunea, în vederea restaurării". (Crişana 30 iulie,1996, pag.1).
Nu de puţine ori, mai mulţi cetăţeni ai municipiului s-au declarat revoltaţi de faptul că indivizi necunoscuţi le vandalizează faţadele caselor cu inscripţii în limba maghiară.
Din păcate, astfel de situaţii au fost sesizate încă din cursul anului 2007, fără ca autorităţile locale să găsească soluţii concrete pentru eradicarea lor.
Angajaţii Primăriei Oradea, precum şi cei ai Administraţiei Imobiliare rămân, în continuare, restanţieri la a-şi face publice averile acumulate de-a lungul ultimului an. Mai mult, mulţi dintre şefii de servicii din aceste instituţii nu şi-au mai actualizat declaraţiile de avere din 2005. În schimb, mai marii regiilor autonome s-au conformat obligaţiei legale de a-şi posta pe pagina de web a Primăriei Oradea declaraţia de avere şi interese.
Angajaţii Primăriei Oradea, precum şi cei ai Administraţiei Imobiliare rămân, în continuare, restanţieri la a-şi face publice averile acumulate de-a lungul ultimului an. Mai mult, mulţi dintre şefii de servicii din aceste instituţii nu şi-au mai actualizat declaraţiile de avere din 2005. În schimb, mai marii regiilor autonome s-au conformat obligaţiei legale de a-şi posta pe pagina de web a Primăriei Oradea declaraţia de avere şi interese.
Este bine ştiut faptul că regimurile totalitare împart lumea în două tabere: cei oprimaţi şi opresorii acestora. Libertăţile individuale fiind suprimate într-un regim tiranic, se naşte automat solidaritatea şi frăţia colectivă. Suferinţa colectivă este singura care naşte solidaritate umană, suferinţa unui singur om se pierde strivită, în ritmul pietonal al cotidianului.
Răposatul Silviu Brucan prevedea: "Pentru a deprinde democratia, românii vor avea nevoie de 20 de ani". Cei 19 ani care s-au scurs de la revoluţie ne dovedesc că în acest timp nu s-a realizat nimic pe acest fond al responsabilităţii.
Dacă toţi oamenii ar conştientiza adevărul şi înţelepciunea zicalei: "omul sfinţeşte locul" - lumea ar fi mult mai frumoasă, mai curată, mai bună! Dar privind realitatea din jur poţi să înţelegi adevărul celor de mai sus. De ce dacă cineva a făcut ceva bun, folositor (nu numai pentru sine), vine altcineva şi, din răutate sau prostie, strică ceea ce s-a făcut bine? Să fie de vină educaţia sau doar primitiva dorinţă de a face rău?
Dezvăluirile publicate în ultimele zile de cotidianul nostru nu fac decât să confirme ceea ce susţineam în urmă cu două luni, după consumarea mascaradei de alegere a primarului interimar al municipiului: nu de mila orădenilor care riscau să aibă pentru câteva luni primăriţă maghiară se perpelea gaşca democraţilor din Consiliul local, ci de teama pierderii propriilor privilegii, dobândite în urma exercitării discreţionare, în folosul propriu, a mandatelor încredinţate de electorat.
