Afacerile cu statul se dovedesc a fi printre cele mai bănoase, ele având un aport decisiv la bunăstarea unor oameni de afaceri, mulţi dintre ei membri ai anturajului unor politicieni sau funcţionari publici. Ziarul Financiar a publicat ieri, în premieră, topul primelor 500 de companii din România care au realizat afaceri cu statul, în funcţie de valoarea sumelor atribuite în baza contractelor pe care le-au câştigat anul trecut cu diverse instituţii din toată ţara. Dintre cele 500 de firme, 11 sunt din Bihor, valoarea totală a contractelor atribuite acestora depăşind suma de 140 de milioane de lei. Întâmplător sau nu, jumătate din această sumă a fost adjudecată de grupul de firme Selina-Trameco patronat de omul de afaceri Beniamim Rus...

Mediul de afaceri orădean a decis să ia atitudine faţă de proiectele hazardante iniţiate de executivul orădean, proiecte care, cu fiecare zi care trece, se dovedesc a fi lipsite de fond. Lansate în prag de campanie electorală, acestea au ca singur scop: câştigarea electoratului printr-o virtuală oferta bogată de locuri de muncă. În realitate, acest deziderat este unul fals, atâta timp cât statisticile dovedesc că există un deficit de forţă de muncă.

Dincolo de analiza strict tehnică a votului uninominal mai importante apar în lumina viitorului consecinţele adoptării unui asemenea sistem de vot. Acest vot uninominal va da curs unei tendinţe apărute în ultimii ani, care s-a exprimat cel mai bine prin ascensiunea lui Gigi Becali. De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, tipul acesta manelist de prestaţie publică a fost inaugurat de Traian Băsescu, care este totuşi un pic mai spălăţel decât ciobanul cu vise de împărat, dar care a fost primul care a dat tonul la joc şi la bătut podeaua în politica românească.

Degeaba v-aţi opărit pe Dumnezeul descris în cărţile de religie, cel cu scăriţa trasă de sub fundul lui Vasilică pus pe căsăpit rândunele. Ne seamănă. Leit. Cum nu ne place faţa cuiva, ţac! Îi tragem scăriţa. Cum ar putea fi, atunci, Dumnezeul nostru altfel decât noi? Ne-am revoltat aiurea pe Cel de Sus, imaginat după chipul şi asemănarea noastră. Dumnezeul odios predat în şcoli are o singură scuză: răzbună cumplit doar fapte rele. Noi ne tragem scăriţe şi rupem gâturi la fel ca El, cu următoarea diferenţă de stil: pedepsim exemplar fapte bune şi muritori cuminţi.

Municipalitatea a alocat în acest an pentru investiţiile din Oradea 318 milioane lei, sumă împărţită între Compania de Apă Oradea, OTL, RAPAS, Elecrocentrale, Administraţia Imobiliară şi serviciile publice din Primăria Oradea. Cele mai mari "felii" revine Companiei de Apă şi OTL, canalizarea şi reînnoirea parcului auto fiind prioritare pentru municipalitate.

Am scris şi eu, au scris şi mulţi alţii despre această ciudată inscripţionare a clădirilor de la colţurile de străzi din Oradea - cu numele purtate de aceste străzi în perioada cea mai neagră din istoria modernă a orşului nostru, respectiv perioada cuprinsă între septembrie 1940 - octombrie 1944, când populaţia Oradiei a trăit vremuri de coşmar presărate cu evenimente dintre cele pe care nu le dorim nici duşmanilor noştri (izolarea într-un pseudo-lagăr a zonei din oraş locuită de o populaţie preponderent de sorginte iudaică, trimiterea în lagărele de exterminare naziste de către regimul horthyst a zeci de mii de orădeni, nenumărate bombardamente devastatoare şi nu în ultimul rând prăduirile şi samavolniciile la care s-au dedat soldaţii Armatei Roşii "eliberatoare").

Doi foşti poliţişti orădeni, Cristian Samoilă şi Dumitru Cionca, au câştigat la CEDO procesul cu statul român, pe care l-au acuzat de încălcarea prezumţiei de nevinovăţie şi de arestare preventivă prelungită fără baze legale.

Votul uninominal a murit, trăiască lista ascunsă! Cam aşa arată marea victorie asupra reformei clasei politice, rezultată din compromisul partidelor. E maximum ce se putea obţine, să fim realişti. Argumentul suprem, verificat de-a lungul timpului, cel care induce o plăcută stare de mulţumire este următorul: decât nimic, mai bine aşa. Adică, decât o listă la vedere, mai bine una ascunsă. Partidele şi-au văzut visul electoral cu ochii minţii de pe urmă, au creat un un mutant care are o dublă calitate: îi avantajează pe toţi politicienii şi îi păcăleşte pe toţi alegătorii.

O dorinţă mai veche a liderilor UDMR se va îndeplini în curând şi anume înfiinţarea unei televiziuni maghiare în Transilvania. Proprietarul Televiziunii maghiare din Transilvania şi anume Fundaţia "Janovics Jenö", constituită de liderii UDMR, a şi început deja campania de recrutări pentru alcătuirea echipei de producţie, care va demara activitatea în vara aceasta.

Primăria comunei Oşorhei a fost luată ieri cu asalt de zeci de localnici nemulţumiţi, care l-au luat la rost pe primul gospodar, Ioan Codău, şi puţin a lipsit să nu îl ia şi la bătaie. Oamenii susţin că edilul intenţionează să vândă unor investitori germani fostul poligon de pe raza comunei, aproape 200 de hectare, chiar dacă peste 40 de familii deţin acte care atestă că sunt proprietarii de drept ai terenului. Prins la înghesuială, Ioan Codău a fost nevoit să ofere explicaţii şi soluţii unor localnici nervoşi, care nu s-au sfiit să îi arunce în faţă vorbe grele celui pe care l-au ales. Cum discuţiile pe "plan local" nu au mulţumit pe nimeni, sătenii, în frunte cu primarul, care nu a prea avut de ales, au apelat la prefectul Mircea Ghitea pentru a-şi rezolva problemele.