În ultimele luni, îndemnurile la segregare naţională, ură naţională şi defăimare a ţării şi naţiunii române au luat amploare. Dacă până acum am asistat neputincioşi la înfierarea cu nume ungureşti a străzilor din Oradea, începând de sâmbătă noapte acţiunile de instigare ale etnicilor maghiari la ură şi violenţă au luat o formă mult mai radicală.
Lansarea proiectului "Cartierul Kiss" s-a făcut sub auspiciile unui preşedinte de Consiliu Judeţean care la acea dată încerca să atragă capital electoral, promiţând la tot poporul case la preţuri sub valoarea de piaţă. Primele contestări ale acestui proiect nu au venit, aşa cum era de aşteptat, din partea reprezentanţilor mass-media sau a societăţii civile, ci din partea executivului orădean.
Ar putea părea pentru mulţi dintre noi destul de şocantă şi chiar lipsită de elementarul bun simţ avansarea unei astfel de retorici, pe cât de neconformă cu etosul moralei creştine, pe atât de terifiantă în ce priveşte demnitatea persoanei umane, ca entitate socială. Şi totuşi, într-o societate în care nu de puţine ori ierarhia valorilor este inversată, unde anormalitatea este ridicată la rang de normalitate, moralitatea devenind o „deprindere desuetă", iar persoana este evaluată şi cuantificată tot mai frecvent prin intermediul barometrului economic, o astfel de sintagmă este zdrobitor de îndreptăţită.
Scrisoarea mult aşteptată de la Roma mi-a sosit în 25 noiembrie 2005 (data poştei), într-un plic obişnuit şi care purta pe verso apostila "Nunţiatura Apostolică în România" cu sediul pe o stradă cu numele pictorului Constantin D. Stahl, din Bucureşti.
Adian Năstase a câştigat, vineri, preşedinţia Consiliului Naţional al partidului, într-o confruntare cu un prieten de 18 ani, Dan Mircea Popescu, care a părut mai degrabă fericit că a pierdut. La doi ani după decăderea politică provocată de scandalul "mătuşa Tamara", Adrian Năstase i-a convins pe mai bine de jumătate dintre membrii Consiliului Naţional că problemele sale de imagine sunt neglijabile faţă de calităţile sale politice.
Vergilius în opera sa "Eneida" redă cuvintele prin care marele preot troian, Laocoon, a încercat să-i convingă pe cetăţenii săi să nu introducă în cetate calul de lemn lăsat de ahei (greci) pe ţărm şi în care se afla Odiseu şi camarazii lui de arme. Această alocuţiune în traducere românească înseamnă: Mă tem de danai (greci) chiar şi când aduc daruri.
Conform unui studiu publicat de revista „The Times", în 2006, în Marea Britanie, cel mai răspândit nume dat bebeluşilor de sex masculin era Jack, urmat de... Muhammad. Se menţionează chiar că din 2008, Muhammad are toate şansele să treacă pe primul loc. O ţară renumită pentru democraţia şi standardul ridicat de viaţă, a reprezentat şi reprezintă o opţiune viabilă pentru tot mai mulţi imigranţi, proveniţi din toate părţile lumii: fostele colonii, China, Europa de Est, etc. În perioada 2001-2007, numărul angajaţilor străini din Marea Britanie a crescut cu aproape 900.000, adică peste 75%, ajungând la aproximativ 2 milioane. În fapt, unul din 14 angajaţi este imigrant...
Structura şi problemele provinciei Kosovo i-au pus în dificultate şi pe conducătorii Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Tito s-a vazut pus în situaţia delicată de a rezolva problema spinoasă a provinciei Kosovo în condiţiile în care liderul sârb se bucura de independenţă politică, poziţie singulară în rândurile ţărilor intrate sub dominaţia Moscovei. În provincia aflată la frontiera cu Albania, mulţi albanezi au fost forţaţi pe căi mai mult sau mai puţin "ortodoxe" să se declare... turci, la recensămintele din 1953 şi 1961, pentru ca, primul pas fiind făcut, să urmeze pasul al doilea: sugestia, îndemnul sau, de-a dreptul, obligarea nemulţumiţilor de a emigra în Turcia.
Deputatul Adrian Năstase a privit de pe margine vreo doi ani vânzolelile din partidul fără linişte numit PSD şi - intrigat că nimeni nu-l invită în teren din exilul de la galerie - s-a decis, cu instinctul sigur de vânător, că e timpul să ţintească.
