Supun opiniei publice, şi nu numai, un caz deosebit, pe care cei care trebuie să-l audă să-l audă şi să-l vadă, pentru a trage învăţămintele necesare din el, deoarece nimeni nu are dreptul să se posteze mai presus de lege şi să acţioneze în dispreţul ei sau să-şi facă legi după bunul său plac, cum a procedat "parlamentul" local al comunei Aştileu, numit Consiliu Local, în frunte cu preşedintele lui, Ioan Cocoş. Despre ce este vorba?

Deşi autorităţile i-au dat câştig de cauză primarului Ioan Codău în ceea ce priveşte dorinţa unor localnici din Oşorhei de a organiza un referendum pentru schimbarea din funcţie a edilului, în comună tensiunile se ţin lanţ. De o parte sunt sătenii care speculează fiecare acţiune a primarului, iar de cealaltă este primul gospodar, care pune toate acuzele ce i se aduc pe seama unor răzbunări personale venite din parte unor oameni care, odinioară, au fost chiar în slujba lui.

Procurorii anticorupţie l-au scos de sub urmărire penală pe controversatul magistrat orădean, în prezent suspendat, Alexandru Lele, cercetat de mai bine de cinci ani pentru infracţiuni de corupţie. Potrivit anchetatorilor, faptele imputate lui Lele nu există şi nu pot fi dovedite.

Deputatul Lakatos Petru, privind în urmă, consideră că 2007 a fost un an al ocaziilor ratate şi al contradicţiilor. Pentru a-şi motiva opinia, Lakatos a venit cu numeroase exemple.

Ministerul Justiţiei a încheiat un an de zbateri cu puţine realizări şi multe scandaluri în care au fost implicaţi cei doi titulari ai portofoliului, Monica Macovei şi Tudor Chiuariu, iar finele lui 2007 a găsit gol fotoliul de administrator al sistemului judiciar.

Anul care a trecut a fost doar cu numele primul an european al României. Momentul istoric al aderării de la 1 ianuarie 2007 a fost repede îngropat sub avalanşa de scandaluri politicianiste, care au blocat conectarea societăţii româneşti pe orbita lumii civilizate. După ratarea startului european, e foarte probabil ca 2008 să confirme neputinţa clasei politice de a da semnalul integrării în fapt a României în Uniunea Europeană.

Cu toate că la Primăria Oradea a fost de curând schimbată vechea gradă, vechile metehne ale fostei conduceri sunt în continuare cu sfinţenie păstrate. Noul primar, Mihai Groza, aplică aceeaşi politică a lipsei de transparenţă vizavi de modul în care sunt cheltuiţi banii publici. Sumele exorbitante care se cheltuie pentru confortul unor funcţionari publici trebuie ţinute departe de ochii contribuabililor orădeni, care au doar obligaţia de a-şi achita la termen impozitele, nu şi dreptul de a şti cum aceşti bani se cheltuie. În cursul acestui an, angajaţii Primăriei Oradea s-au bucurat de 257 de deplasări în ţară şi 58 în străinătate, sejururi care au costat bugetul local peste 260.054 lei. În ce priveşte valoarea convorbirilor telefonice, în medie, angajaţii PMO au vorbit lunar de 35.000 lei. Astfel, în cele 12 luni ale anului 2007, de la bugetul local s-au scurs peste 400.000 lei numai pentru convorbirile telefonice.

Aflăm din presa centrală că sub înaltul patronaj a doi dintre locotenenţii lui Tismăneanu (Horia Roman Patapievici şi Andrei Pleşu) din procesul de promovare şi susţinere publică a celebrului "Raport final", prezentat în faţa Parlamentului de către preşedintele României pe 18.12.2006, Statul Român, prin Institutul Cultural Român (persoană juridică de drept public având structuri proprii la: Berlin, Bruxelles, Budapesta, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, New York, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Tel-Aviv, Varşovia, Veneţia şi Viena) "sponsorizează iredentismul şi antiromânismul de la Budapesta din banii României".

Dacă-ţi clăteşti ochii în faţa televizorului, vezi pe mai toate posturile o grămadă de exhibaţi: de la vedete la modă, femei uşoare ce se dau cântăreţe, ziarişti îngâmfaţi, până la politicieni mieroşi, albinoşi şi unsuroşi...

Aderarea României la Uniunea Europeană i-a privat pe politicieni de raportarea la termene, etape, criterii de îndeplinit şi constrângeri. Incapabili să proiecteze şi să-şi asume singuri viitorul, plecând de la interesul naţional, principalii actori politici s-au ghidat după obsesiile şi antipatiile personale