Alegerea unui text de Tudor Muşatescu în repertoriul Teatrului Regina Maria a fost, fără îndoială, un risc asumat. Întâi pentru că Muşatescu, ca şi precedesorul său, I. L. Caragiale, sunt consideraţi, din perspectiva spectatorului contemporan, titani inegalabili ai comediei româneşti, în speţă, şi ai dramaturgiei româneşti în genere, de care te apropii cu sfială şi cu uşoară nostalgie a vremurilor „bune, demult apuse”.
