Începând de astăzi şi până în 26 aprilie, creştinii ortodocşi şi cei greco-catolici se vor afla în Postul Paştelui (Postul Mare sau Postul Patruzecimii), cel mai lung post din an (şapte săptămâni) şi cel mai restrictiv. Sunt scutiţi de la post copiii, bătrânii, militarii, oamenii care călătoresc şi bolnavii.

Nu sunt destul de erudit ca să pot face o istorie a ecumenismului în înţelesul lui contemporan, dar consideraţiile mele personale, le-aş începe cu afirmaţia că ecumenismul nu poate fi rău în sine, căci a apărut în creştinismul primar şi chiar adoptarea denumirii vrea să-l îndreptăţească prin vechime. Sinoadele ecumenice, articolul din crez care mărturiseşte credinţa "întruna sfântă sobornicească şi apostolească biserică" exprimă ecumenicitatea, adică universalitatea Bisericii. Îngrijorările oamenilor au apărut în legătură doar cu ecumenismul contemporan a cărui desfăşurare se bănuieşte a fi organizată de instituţii deghizate. Sigur că temerile sunt întemeiate: globalizarea politică şi economică este un asemenea semn. Ce mai urmează... ? O uniformizare globalizantă a credinţelor... ? Nu prea avem motive de linişte ecumenică.

PS Sa Petroniu Sălăjanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, a fost ales miercuri, 5 martie, în scaunul vacant al Episcopiei Sălajului, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

În contextul dezbaterii publice a proiectelor Legii învăţământului preuniversitar, Legii învăţământului universitar şi Legii privind statutul personalului didactic, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu păstrarea disciplinei religie în planurile-cadru de învăţământ liceal, ca parte a trunchiului comun.

Au trecut 40 de zile de la Naşterea lui Iisus Hristos, iar astăzi sărbătorim ziua în care a fost dus Pruncul la Templul din Ierusalim de către mama Lui, Fecioara Maria, şi de către Dreptul Iosif. Aceasta, pentru a împlini Legea Veche.

Motivele de divorţ admise de legile de stat şi cele admise de legile bisericeşti s-au deosebit şi se deosebesc şi ca număr şi după greutatea pe care le-o acordă o legislaţie sau alta. Numărul acestor motive a fost foarte mare şi uneori s-a mers la specificarea în amănunt a motivelor de divorţ atât prin legile de stat, cât şi prin cele bisericeşti.

Sub un soare zgârcit, abia furişat peste dunga munţilor, câteva zeci de credincioşi îşi aşteptau rândul la părintele Iustin. Marele duhovnic de la Petru-Vodă, socotit un rămas al părintelui Cleopa, spovedeşte şi câte 12 ore pe zi. Pletele şi barba albă îl fac să pară un sfânt pogorât din icoane, însă umerii strânşi, ca pentru a sprijini nevăzute poveri, vădesc în el omul de lângă noi. Se trezeşte odată cu roua dimineţii şi în zilele obişnuite ascultă şi povăţuieşte cam o sută de creştini, iar la sfârşit de săptămână primeşte şi până la două sute de oameni. Fireşte, doar o parte dintre ei îi sunt fii duhovniceşti. Pe aceştia îi spovedeşte, le dă canon spre îndreptare, îi împărtăşeşte. Restul vin la el doar pentru "un sfat". Truda aceasta zilnică nu-l împiedică să slujească în biserică 3-4 ore pe noapte. Mănâncă puţin, doar seara. Iar somnul îi este un duşman căruia îi face mici concesii numai din când în când. Aşa a ajuns la 89 de ani. După ceasuri întregi de aşteptare, am ajuns la părintele Iustin. Ne-a primit într-un soi de hol îngust, între două chilii, potrivit pentru o discuţie scurtă, nu pentru taifas. Deşi a făcut ani grei de închisoare sub comunişti şi a devenit o legendă vie a credinţei, n-are vreme şi nici nu vrea să vorbească despre sine. Crede că e mai degrabă nevoie să atragă atenţia asupra descreştinării de care sunt păscuţi românii, deşi n-a încetat nicio clipă să creadă în viitorul acestui neam...

În prima zi a anului sărbătorim Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului, pe Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, precum şi Anul Nou. Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330-379, din vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) şi până în vremea împăratului Valens (364-378), protector al arienilor.

Anul 2007 a fost, pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR), un nou început, din perspectiva înscăunării noului patriarh, a continuării şi finalizării unor proiecte mai vechi, dar şi prin deschiderea către dialogul ecumenic şi interreligios.