Nu sunt destul de erudit ca să pot face o istorie a ecumenismului în înţelesul lui contemporan, dar consideraţiile mele personale, le-aş începe cu afirmaţia că ecumenismul nu poate fi rău în sine, căci a apărut în creştinismul primar şi chiar adoptarea denumirii vrea să-l îndreptăţească prin vechime. Sinoadele ecumenice, articolul din crez care mărturiseşte credinţa "întruna sfântă sobornicească şi apostolească biserică" exprimă ecumenicitatea, adică universalitatea Bisericii. Îngrijorările oamenilor au apărut în legătură doar cu ecumenismul contemporan a cărui desfăşurare se bănuieşte a fi organizată de instituţii deghizate. Sigur că temerile sunt întemeiate: globalizarea politică şi economică este un asemenea semn. Ce mai urmează... ? O uniformizare globalizantă a credinţelor... ? Nu prea avem motive de linişte ecumenică.