La o succintă analiză a sistemului electoral românesc, în primul rând rezultă că avem o birocraţie electorală pe cât de dezvoltată pe atât de ineficientă, iar pe de altă parte o legislaţie excesivă, politizată şi depăşită.

În opinia noastră, stabilirea cu o precizie acribilă a colegiilor uninominale, raportat la numărul real al populaţiei, respectiv a numărului de parlamentari care pot fi aleşi legal în Parlament, număr care nu poate fi depăşit, este de principiu determinant faţă de algoritmul principiului reprezentării proporţionale prevăzut de actuala lege.

Noul legislativ este rezultatul aleatoriu al aplicării unei legi strâmbe, menţinută ca atare din interes partinic de către fosta putere şi aplicată greşit de noua putere, prin necorelarea numărului de parlamentari cu dispoziţiile privind normele de reprezentare.

Pacienţii internaţi în spitalele publice pot fi vizitaţi zilnic între anumite ore, iar persoanele care asigură serviciul de pază vor da o declaraţie prin care se angajează să nu primească niciun fel de "atenţii" pentru a permite accesul în afara programului de vizitare.

Deşi a suferit zeci de operaţii şi se află la o vârstă înaintată, Vasile Platon nu a contestat niciodată priceperea şi dăruirea medicilor.

La un alt nivel de complexitate, desigur, popoarele sunt între ele precum indivizii între ei. Adică, stau pe nivele diferite în funcţie de ceea ce au moştenit, ceea ce au învăţat şi mai ales prin ceea ce au făcut. Într-un cuvânt, locul popoarelor, ca şi locul indivizilor, se legitimează prin merite.

Suntem o naţiune săracă, dar plină de umor. Românul face haz de necaz de când a fost lăsat de pământ, iar zestrea lui uriaşă de bancuri, snoave, sau vorbe cu tâlc este egalată doar de moştenirea la fel de imensă a înjurăturilor colorate şi extrem de expresive.

Un fenomen interesant este acela în care mari gânditori români au pătruns în adâncul mentalului românesc, descoperind părţi din schema matrice a fiinţei româneşti, dar fără ca asta să-i conducă spre un discernământ critic