Am trăit o experienţă interesantă zilele trecute, când o tânără magistrată (nu mare la stat, dar care, de la înălţimea scaunului de pe piedestal, îşi exercita veleităţi de procuroare torţionară) şi spunea, în şedinţă publică, unui avocat, pe un ton impropriu solemnităţii unei şedinţe de judecată: „ ... mai bine rămânea şi inginer!".

Cât regele Mihai a stat în Parlament acesta a fost cu totul în rostul său, iar marii absenţi au apărut meschini.A fost unul din rarele momente când Parlamentul - de la dreapta la stânga - nu s-a făcut de râs şi a onorat caracterizarea făcută în discursul fostului suveran.

Săptămâna a început cum nu se poate mai bine. Iată că parlamentarii sunt şi ei buni de ceva. Desigur, numai când alegerile bat la uşă.

Cât priveşte factorul politic, aici există o reacţie şi mai vagă faţă de această problemă. Cel mai bun exemplu în acest sens este eşecul propunerii adresate Comisiei Europene, de condamnare a crimelor comunismului.

Anunţul lui Vladimir Putin, de come back la Kremlin, dă deja fiori reci opiniei publice internaţionale, ba chiar şi unora dintre conaţionalii săi. Fapt relevat şi de un recent sondaj de opinie realizat de Centrul Levada, care arată că 22% din populaţia adultă a Rusiei ar dori să plece din ţară pentru totdeauna.

Pe val sau în dizgraţie, deputatul PDL Cezar Preda are un talent constant: dă cu băţul prin gard cu efect garantat. A fost îndeajuns să-şi verse supărarea într-o tipăritură şi printre ai săi s-a iscat o furtună magnetică. "Lung prilej de vorbe şi de ipoteze", vorba nemuritorului Topârceanu.

Premiul luat de primarul Şteiului în cadrul galei "Administraţia Publică la Înălţime", desfăşurată la începutul acestei luni, a generat aprige controverse.

Ne putem întreba cât s-ar fi discutat despre moartea unui baschetbalist român pentru care s-ar fi apăsat "butoanele" morţii?

Există în istorie timpuri şi evenimente care schimbă definitiv direcţia de evoluţie a unui loc. Timpul actual, privit istoric este un timp dramatic, care anunţă o schimbare profundă a feţei lumii.