Eterna problematizare a crizei economice tinde să omogenizeze la nivelul percepţiilor realităţile economice europene. Acest fapt convine de minune guvernanţilor noştri, care se ascund după umbrela crizei.

Fiecare a avut experienţa unei locuinţe goale, nezugrăvite şi nearanjate pe dinăuntru şi apoi aceleaşi locuinţă pusă la punct, mobilată şi cu tot ceea ce omul şi-a permis, şi-a dorit şi s-a priceput.

În ziua de 25 decembrie (prima zi de Crăciun), după o simulare de proces, are loc executarea soţilor Ceauşescu, la Târgovişte, de către un pluton de execuţie adus din Bucureşti.

În momentul în care Ion Iliescu ajunge la Televiziune, el ştia că Victor Stănculescu conducea Armata, iar acesta ştia că Ion Iliescu era desemnat de Gorbaciov să preia puterea, motiv pentru care, după puci, a hotărât să-i predea efectiv puterea, care până atunci fusese în mâinile Armatei.

Vedem şi auzim, din păcate des, cum străinii ne atrag atenţia că nu ne preţuim istoria, că nu ne preţuim valorile, că nu ştim să le promovăm, că le minimalizăm, băşcălindu-le, că nu ştim să le exportăm.

Comisia parlamentară, constituită pentru elucidarea evenimentelor din decembrie 1989, a consemnat implicarea unor cetăţeni străini, infiltraţi printre manifestanţii de la Hotelul Intercontinental şi Piaţa Universităţii şi asupra cărora s-au găsit arme, ceea ce aruncă o umbră de suspiciune asupra lor, dar fără a fi o certitudine.

"Guvernul se prezintă pentru prezentarea...", aşa a început Emil Boc o nouă expunere, dar în fapt aceeaşi, a bugetului de stat, de această dată pentru cucerirea aşteptată şi fără emoţii a ultimei redute de trecut: Camerele parlamentare reunite.

Conform strategiilor diversioniste, Armata trebuia atacată, provocată şi obligată să tragă în manifestanţi, pentru a-i aţâţa şi mai mult la revoltă.