În primul rând, am aflat că persoanele fizice cetăţeni români au depus în bănci 26,2 miliarde euro. Aceasta înseamnă că fiecare român (din cam 20.000.000 rămaşi) are cam 1.300 euro sau fiecare familie de 4 persoane, cam 5.200 euro.

De două săptămâni asistăm la un tumultuos spectacol al nimicniciei umane. Puterea s-a dat în spectacol de mahala, în frunte cu preşedintele, ba cocoşindu-se, ba cu vorbe dulci, mai dulci decât limba vulpii, ba cu declaraţii de pocăinţă mai să nu dea cu capul de icoane.

Există de ani de zile o nemulţumire anti-sistem politic românesc, care, dusă până la consecinţele sale ultime, ar însemna măturarea clasei politice. Să nu ne imaginăm că acest of atinge culmile disperării, el se consumă mult în faţa televizorului, iar pe alocuri, şi pe la proteste.

Există o tentaţie păguboasă de a compara protestele din acest ianuarie cu cele din decembrie, de acum 23 de ani. Revoluţionarii prăfuiţi au ieşit în stradă, asemeni celor lecuiţi de droguri, dar cărora le revine o poftă nebună de senzaţii, doar la vederea unui pliculeţ cu zahăr tos.

Asistăm la un fenomen social neclar din unele puncte de vedere. Ceea ce este cert până la ora actuală este să nu a fost un fenomen spontan, că a existat un factor coordonator de extensie naţională în câteva din marile oraşe. Este, de asemenea, cert, că se căuta un pretext şi acesta a fost găsit în proiectul Legii Sănătăţii.

Ministerul Justiţiei a sesizat Inspecţia judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii şi a informat preşedintele CSM despre nesoluţionarea unui dosar privind operaţiuni de carte funciară, aflat pe rolul Judecătoriei Marghita Bihor din 2006.

Se recunoaşte eşecul reformei în sănătate şi faptul că aceasta este "bolnavă" de o corupţie cronică, acutizată în ultimii ani, "suferinţe" care în mod evident nu s-au declanşat numai în ultimele două guvernări, numite de actualul preşedinte, evoluţiile negative s-au acumulat în timp.

Nu este nici o dramă că "revoluţionarul" proiect de reformare a sistemului sanitar a eşuat lamentabil, pentru că nu se impune neapărat o nouă lege, dimpotrivă.