Zarva politică fără precedent, care ne transformă într-un fel de ţarc european, un ţarc al mizeriei umane, generează lucruri la fel de grave care se nasc tăcute în umbra zarvei.

Agenda cetăţeanului şi a politicianului sunt mai despărţite ca oricând în aceste vremuri. Poporul e din când în când trezit din somnul cel de moarte să meargă să voteze, să suspende, să nu suspende.

Printre metodele de promovare a vânzărilor, reclama şi publicitatea ocupă un loc important, jucând un rol de factori ajutători în mediul de afaceri, prin crearea unui cadru psihologic care favorizează şi impulsionează consumul.

Întotdeauna când asculţi părerea unui om despre ceva, sau cineva, trebuie să ştii trei lucruri, pentru a aprecia corect părerea. Întâi trebuie să ştii cine vorbeşte, apoi despre cine sau ce vorbeşte şi care sunt relaţiile de interes ale celui care vorbeşte cu acel ceva sau cineva.

Că în ţara asta nu există siguranţa unei democraţii ne-o demonstrează vremurile în care trăim, culmea ca ţară membră UE. Dar asta nu ne stinghereşte cu nimic, altfel timizi din fire în plan internaţional, că doar n-avem cu ce ieşi în lume, silozul fiind gol. Dar pe cine mai interesează?

Ca să fiu tranşant de la început, acest subiect conţine în sine, dincolo de aparenţele ştiinţifice, legitimitate istorică deplină prin continuitatea poporului român pe teritoriul pe care este întinsă românitatea, dar la alt nivel decât a fost pusă până acuma doar despre Transilvania prin "teoria spaţiului gol găsit de maghiari".

În cea mai săracă ţară din Europa, după toate statisticile, nu se face nimic altceva decât să se dea o bătălie politică între găşti care se perindă etern la putere.

Există în poporul român un uşor clivaj în felul lui de a fi. Este clar că suntem la fel, dar, datorită condiţiilor istorice mult diferite, s-au format două atitudini sociale diferite, care în cei aproape 100 de ani de unitate administrativă nu s-au egalizat, deşi o parte din populaţie s-a mixat şi a difuzat dintr-o parte în alta.

Deşi succesiunea codurilor de caniculă ar trebui să-i îmboldească spre „binemeritata" vacanţă parlamentară, prinşi în vârtejul unor ireconciliabile patimi, politicienii noştri aţâtă inconştient focul sub oala societăţii.