Sunt lucruri grave, pe care le ignorăm din politeţe. Unii au însă această disponibilitate de a valorifica cultural orice prezentare, spunându-şi povestea pe canale oficiale sau neoficiale, iar alţii afişează exclusiv toleranţă şi înţelegere.

Toate cele nasc, cresc, îmbătrânesc şi mor. Mor Sorii, se face pulbere nisipul, se tocesc munţii, dispar mările etc. Nu fac excepţie nici cele spirituale. Au murit religii, s-au devalorizat opere, se volatilizează mituri. La ce am asistat în ultimele 6 luni?

Preşedintele Băsescu ne-a anunţat grav că prietenii americani ne vor de tranzit pentru soldaţii şi harnaşamentele de luptă aferente, care se duc spre războaiele ce picotesc în Irak şi Afganistan şi vor să ne asigure liniştea cu o bucată de scut.

Un nou episod al aşa-zisei "reorganizări" a instituţiilor de cultură bihorene, justificată de conducerea CJ Bihor prin "falimentul economic" al judeţului, s-a consumat ieri, când s-a apelat la inginerie legislativă pentru atingerea scopurilor politice şi etnice: comasarea prin absorbţie a Teatrului Arcadia cu Teatrul de Stat Oradea.

"Ţăranul e pe câmp, ura, leliţa mea...", suna un refren al anilor '90 în care agricultura românească părea să intre pe cai mari în zona proprietăţii şi a micilor fermieri. Azi n-a mai rămas nici măcar leliţa, e de mult în Italia îngrijind bătrâni, iar micul fermier e pe câmp, doar că prin Spania.

"Inspiraţia" şefilor LPF de a programa derbiul dintre Steaua şi Dinamo a doua zi de Paşti i-a determinat pe cei implicaţi în fenomen să adapteze tradiţia "ciocnirii ouălor" în mai multe moduri, unele dintre acestea fiind violente, altele amuzante.

Publicul orădean cunoaşte semnificaţia evenimentului. Atunci s-a reuşit eliberarea urbei de pe Crişul Repede şi intrarea sa de drept în componenţa României Mari, aşa cum stabiliseră delegaţii români la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.

De multe ori, oamenii îşi pun problema sensului lor pe această lume. Orice fiinţă, cât de cât conştientă de sine, intră la anumite intervale într-o fază de dubiu propriu. Unii îşi refac legăturile rupte şi îşi reanimă vechiul sens, alţii îşi dau noi determinaţii. Acelaşi proces ar putea cuprinde şi o colectivitate.