Acest proverb are partea lui de înţelepciune şi te apără de vânturile reci, de ostilităţi stupide, de care oricine poate avea parte, dar nu îţi poate recupera paguba pe care „umbra" strâmbă generată de ostilitate ţi-o aduce.

Suferinţa este democratică, la fel ca şi moartea. Nimeni nu-i scapă. Dar totuşi suferinţa unora poate fi o izmeneală penibilă în ochii celorlalţi. Mai ales după ce te bucuri sau te-ai bucurat de-o grămadă de privilegii, în bună măsură nemeritate.

S-a scurs şi dus călătoria de lucru a preşedintelui Băsescu în Statele Unite de peste ocean. Un periplu pe care orice lider cu pretenţii euro-atlantice (mai ales atlantice) trebuie să-l aibă în palmares, pentru care s-a tras din greu şi în jurul căreia s-a întreţinut misterul până în ultima clipă.

Deşi art. 2 al textului Diktatului de la Viena prevedea ca "evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă", deşi prevederile interne din 3 septembrie 1940 transmise armatei de ocupaţie horthyste specificau interzicerea de represalii şi acţiuni individuale, deşi România nu era în război cu Ungaria, totuşi, la ocuparea teritoriului primit s-au înregistrat violenţe inimaginabile.

Proaspătul (re)eşec al elevilor la Bacalaureat atestă, dincolo de problemele de sistem, şi o conjunctură socială începută încă de prin anii 2000. Dacă stăm bine să ne gândim, mulţi dintre absolvenţii de acum sunt şi copiii primilor căpşunari plecaţi la muncă încă de pe timpul guvernării Năstase.

Un mare şi distins iatroistoric (Radu Iftimovici) a publicat recent, într-un săptămânal, un articol în care arată că, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, evreii erau luaţi şi duşi în lagărele morţii, la Bucureşti s-a deschis o Facultate de Medicină pentru evrei, cu profesori evrei.

Iată ce probleme îşi punea Origen în jurul anului 230 d.C. Este chiar atât de tranşantă diferenţa dintre indivizi încât unul este doar miere, iar altul doar fiere? La fel se pune şi s-a pus întrebarea şi despre popoare: unele au doar calităţi, iar altele doar defecte?

Un băieţel de şase ani, isteţ şi frumos, este vlăguit moral şi amputat sentimental de părinţii care i-au dat naştere şi care se războiesc acum în instanţe în nu mai puţin de 18 procese.