Un nou episod al aşa-zisei "reorganizări" a instituţiilor de cultură bihorene, justificată de conducerea CJ Bihor prin "falimentul economic" al judeţului, s-a consumat ieri, când s-a apelat la inginerie legislativă pentru atingerea scopurilor politice şi etnice: comasarea prin absorbţie a Teatrului Arcadia cu Teatrul de Stat Oradea.

"Ţăranul e pe câmp, ura, leliţa mea...", suna un refren al anilor '90 în care agricultura românească părea să intre pe cai mari în zona proprietăţii şi a micilor fermieri. Azi n-a mai rămas nici măcar leliţa, e de mult în Italia îngrijind bătrâni, iar micul fermier e pe câmp, doar că prin Spania.

"Inspiraţia" şefilor LPF de a programa derbiul dintre Steaua şi Dinamo a doua zi de Paşti i-a determinat pe cei implicaţi în fenomen să adapteze tradiţia "ciocnirii ouălor" în mai multe moduri, unele dintre acestea fiind violente, altele amuzante.

Publicul orădean cunoaşte semnificaţia evenimentului. Atunci s-a reuşit eliberarea urbei de pe Crişul Repede şi intrarea sa de drept în componenţa României Mari, aşa cum stabiliseră delegaţii români la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.

De multe ori, oamenii îşi pun problema sensului lor pe această lume. Orice fiinţă, cât de cât conştientă de sine, intră la anumite intervale într-o fază de dubiu propriu. Unii îşi refac legăturile rupte şi îşi reanimă vechiul sens, alţii îşi dau noi determinaţii. Acelaşi proces ar putea cuprinde şi o colectivitate.

Nici vremea nu ţine cu Ilie. După ce autorităţile locale au dispus oprirea furnizării agentului termic, vremea rea s-a întors. Până să ni se încălzească iar locuinţele, vine primăvara pe bune! * După ce au dispus înzestrarea cu jardiniere a promenadelor de pe malul Crişului, Ilie de la Primărie şi aliatul său de la „Apele Maghiare" au descoperit, cu stupoare, că nu prinseseră în buget bani pentru pământ şi flori. Asta da planificare! Totuşi, jardinierele trebuiau puse fiindcă, probabil, zăceau pe stoc la unul dintre sponsorii de campanie ai primarului: Gavella. S-a decis ca, din motive de economie, noua pasarelă să fie dotată cu balustradă. Alt sponsor, altă concepţie, altă frecţie! * Aşa ceva n-a mai văzut Parisu', nici ăla de pe malul Peţei! Dornic să raporteze cât mai multe locuri de parcare, executate conform programului electoral, Ilie Bolojan a făcut parcare şi pe platoul din faţa Casei de Cultură. Acu' devine clar cum vine treaba cu reamenajarea Pieţei Unirii. Şi ea va fi un imens parking. Orădenii se vor bate pentru onoarea de a parca alături de calul lui Mihai Viteazul. Onoare sau oroare? * Cum adică autobuzele OTL nu mai circulă pe străzile Maghiranului şi Belşugului, din pricina stării proaste a carosabilului?! Are cineva tupeu să-i spună lui Bolo' că nu-s drumurile ca-n palmă, la trei ani de mandat? Baştanul de la OTL, sărmanul, a cam deraiat! ...

Există desigur o mare diferenţă între cei care aplaudă, susţin şi promovează minimalizarea ori aneantizarea conştiinţei de sine a unei entităţi populaţionale, a unui popor care (orice popor) este o entitate, o fiinţare de sine stătătoare şi cei care o fac în sistem de mercenariat.

Este clar pentru oricine că poţi fi un mare talent fotbalistic, fără a avea nicio pretenţie intelectivă. Poţi fi un mare cântăreţ fără a străluci prin performanţe intelectuale. Acest lucru nu scade cu nimic valoarea sportivă şi artistică a celor în cauză. Ei sunt valoroşi prin ceea ce au şi nu prin ceea ce nu au.