În ţara cu asfaltul rupt în două, cu o arenă bună de muzeu pentru generaţia de aur şi c-un premier care ar fi în stare să joace el pe Arena Naţională numai să nu plece în concediu, nouă meşteri mari, calfe şi zidari vor să ne mântuie neamul pentru vreo 600 milioane euro.

A fi sau a nu fi. O problemă fundamentală. Ea permite sute de nuanţări ale lui a fi. În toate sensurile exprimării existenţei umane. Dar sensul organic a lui a fi le condiţionează pe toate celelalte. În lipsa lui celelalte devin false probleme. Când nu voi mai fi, tot ceea ce aş putea fi, sau ar putea fi, nu este decât un fals şi prostesc exerciţiu.

În lipsa unui duşman, a unui adversar, fotbalul nu mai e sport, iar o echipă ca naţionala lui Piţurcă va sta pe loc în meciul cu San Marino, precum săgeata din paradoxul lui Zenon, adică în mişcare, dar, totuşi, în repaus.

Dincolo de declaraţiile politice triumfaliste ale guvernanţilor, cifrele statistice oferă un bilanţ catastrofal ale acestei crize, în urma căreia arătăm de parcă am fi fost călcaţi de barbari. În primul rând, catastrofa este în ţară, unde în aceşti doi ani de criză au rămas fără locuri de muncă circa 150.000 de oameni.

Se ştie că activităţile economice au un caracter ciclic, în evoluţia lor aternând perioadele de creştere cu perioadele de stagnare sau reducere care au o oarecare periodicitate fără, însă, a putea fi încadrate în termene precise.

Repet un truism. În funcţie de calitatea învăţământului este viitorul unei societăţi. În funcţie de gradul de pregătire generală şi specială (pe meserii şi profesii) va fi viitorul oricărei societăţi.

Şcoala este viitorul unei naţiuni. Performanţele şcolii sunt prima garanţie a viitorului unei naţiuni. Aceasta înseamnă că fiecare copil, apoi tânăr, ajunge să se dezvolte intelectual maxim cât îi permite natura sa, potenţialul înăscut.

În buna tradiţie dâmboviţeană, agenda politică trebuie ţinută mereu ocupată cu teme de rezonanţă istorică. Trecută un pic în plan secund, tema regionalizării va reveni la momentul oportun. De ea se va trage în toate părţile, şi-n bunul obicei românesc se va găsi o parte bună în orice colţ al mesei.