Moartea recentă al lui Adrian Păunescu prelungeşte multe controverse din timpul vieţii sale, neaducând decât puţine noutăţi. Pentru că polemica vizând personalitatea sa el a dus-o în timpul vieţii, ce survine acum după moartea sa e în bună parte repetitiv. Cât priveşte opera sa e greu de presupus ce va rămâne în conştiinţa publicului şi ce va trece în eclipsă. Gustul publicului poate fi ciudat, din Caragiale au rămas piesele de teatru mult facile nuvelisticii sale profunde. Pentru aste e nevoie de timp.

De ce Republica Moldova şi nu Basarabia? Numele vechi, istoric al acestui ţinut, dat încă din Evul Mediu şi dăinuind de sute de ani, era cunoscut şi pe plan internaţional, din moment ce până şi Pactul Ribbentrop-Molotov se referea la Basarabia, şi nu la Republica Moldova...

Guvernul şi coaliţia care-l susţine merg până în pânzele albe cu asumarea răspunderii pentru Legea Educaţiei şi, sub presiunea timpului, vor patenta acest procedeu şi pentru alte legi esenţiale, lăsând opoziţiei doar alternativele ingrate ale neputinţei sau anemierii în moţiuni de cenzură.

În 2010, Anul biodiversităţii, o tematică importantă a campaniilor de mediu a constituit-o protecţia apelor subterane. În acest sens, au fost desfăşurate mai multe acţiuni care s-au soldat însă cu o concluzie nefericită: poluarea apelor subterane este încă la ordinea zilei. La o astfel de concluzie au ajuns şi comisarii Gărzii de Mediu, Comisariatul Judeţean Bihor.

Şomajul mult mai ridicat decât cel din statisticile oficiale, veniturile reale în continuă scădere comparativ cu preţurile mărfurilor şi serviciilor, fiscalitatea excesivă, creşterea într-un ritm accelerat a numărului celor lipsiţi de orice mijloc de existenţă sunt numai câţiva dintre factorii ce contribuie la creşterea nemulţumirilor sociale.

Nimeni nu contestă dreptul salariaţilor de a-şi apăra interesele într-o societate democratică. A nu face, însă, distincţie între o societate dezvoltată din punct de vedere economic, cu tradiţie îndelungată în democraţie, dar şi cu o experienţă în rezolvarea diferendelor şi conflictelor sociale, şi o ţară a cărei economie şi-a pierdut cadenţa pe drumul unei nesfârşite tranziţii, cum este România, constituie o mare greşeală, atât din partea celor care recurg la mijloace extreme de apărare a intereselor lor, cât şi din partea celor care nu acordă importanţa cuvenită acestor probleme, lăsând timpul să le rezolve.

Recent am tratat o femeie mai în vârstă, care, înainte de externare, după o evoluţie favorabilă, a intrat în cabinet ca să-mi ceară, nici mai mult, nici mai puţin, decât să o pensionez. Era de la ţară, de undeva.

Autorităţile locale nu învaţă nimic din propriile greşeli. Deşi a pierdut un proces pentru retrocedarea Casei Învăţătorului, Primăria Oradea se încăpăţânează să investească în clădire pentru a muta aici secţiile reunite de boli infecţioase de la Spitalul Judeţean şi Spitalul Municipal. Numai că, printr-o sentinţă din martie 2010, Tribunalul Bihor a decis că respectiva clădire trebuie restituită în natură proprietarilor de drept, adică cadrelor didactice din judeţ, reprezentaţi de Sindicatul Liber din Învăţământ Bihor.