Oricât s-ar face oamenii de afaceri luntre şi punte în încercarea de depăşire a efectelor crizei, eforturile lor sunt sortite eşecului dacă politicile economice şi fiscale ale statului sunt neadecvate. Nimănui nu pare să-i pese că riscul de faliment este inevitabil, că economia şi bugetul ţării pot rămâne fără celula de bază - firma, adică tocmai cea în care se produc valoarea şi plusvaloarea (profitul), din care, apoi se constituie resursele financiare necesare reluării şi continuării procesului de producţie, dar şi o mare parte din veniturile bugetare.

Există în România o concepţie total greşită despre bani, iar prin Legea Atracţiei această concepţie a atras de-a lungul secolelor şi mai atrage ceea ce vibrează, sărăcia şi dependenţa de alţii, semisclavia sau sclavia şi subjugarea. De către cine? De către acele instituţii care deşi promovează sărăcia, frica şi supunerea, acceptă, pe de altă parte, bani, fără nici o limită, cu mulţumirile de rigoare sau fără.

Ziariştii italieni se pregătesc să-i acorde lui Adrian Mutu, în semn de mare desconsideraţie pentru anul fotbalistic 2010, trofeul Bidonul de Aur. Îl merită cu prisosinţă. Dar dacă tot se fac bilanţuri şi gale, şi politica românească îşi are laureaţii ei.

Ştim de peste două milenii, de la filosofii Greciei antice, că performanţele gândirii unui om sau mai bine spus direcţia şi domeniul performanţelor sale, depind şi de limba în care gândeşte. Se întâmplă aceasta deoarece orice proces de gândire şi orice judecată este o înlănţuire de noţiuni. Cu cât o noţiune are mai mult semnificaţii, cu atâta permite mai multe şi mai îndepărtate corelaţii, permiţând surprinderea de nuanţe suplimentare, dar şi de ramificare în profunzimea altor noţiuni, ceea ce performează judecata şi gândirea.

Ilie de la Primărie e mai tare ca Poliţia! Dovedind că au o logică demnă de predecesorii lor miliţieni, căprarii de la Circulaţie au decretat că, deşi parcările realizate pe trotuar sunt ilegale, primarul nu poate fi sancţionat "fiindcă le-a făcut în interesul orădenilor". Pe aceeaşi matrice raţională, dacă cineva l-ar răpi pe primul edil al urbei, n-ar fi tras la răspundere, fiindcă infracţiunea ar fi săvârşită spre binele concitadinilor noşti? Posibil...

Rezultatele alegerilor din Moldova confirmă o realitate dureroasă: Basarabia e un proiect eşuat al acestor douăzeci de ani, ca şi România. De fapt, lucrurile se leagă. O Românie neputincioasă nu se poate impune într-o societate, parte rusificată, parte autoexilată, ca forţă de muncă ieftină în Occident.

De 92 de ani, pentru români, începutul Sărbătorilor de Iarnă înseamnă mult mai mult decât atât, înseamnă, în primul rând, realizarea României Mari, un vis la care au concurat câteva generaţii de înaintaşi.

Discursul naţionalist s-a accentuat mai peste tot în Europa, şi asta din pricina crizei, politicienii dorind să reprezinte mai degrabă orgoliul rănit al conaţionalilor lor. Din punctul acesta de vedere, politicienii maghiari nu numai că nu fac notă discordantă, ba chiar sar calul, căzând în extremism şi şovinism. În acest sens declaraţiile părţii maghiare sunt univoce şi tranşante spre deosebire de ambiguitatea puterii de la Bucureşti. Declaraţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti, Oskar Fuzes, este mai mult decât elocventă: "Teatrul Naţional din Budapesta nu este cel mai potrivit loc de sărbătorire a pierderii Transilvaniei din partea Ungariei. Pentru noi, pentru maghiari, pentru unguri, această zi este ziua când noi am pierdut Transilvania."

Apropierea zilei naţionale pare a colecta la preparativele pentru tradiţionala sărbătorire şi obişnuitele de acum şicane extremisto maghiare. Probabil că seria atitudinilor anti 1 Decembrie va continua, deocamdată ea a fost începută de boicotul sărbătoririi zilei naţionale organizate de Ambasada României la Teatrul Naţional din Budapesta.