Aflându-mă zilele trecute la Bucureşti, printre alte daraveri provinciale, nu puteam să nu beneficiez de prima vizită, după obţinerea premiului Nobel pentru literatură, a scriitoarei germane de origine română, Hertha Müller. Evenimentul a coincis, poate că nu din întâmplare, cu marcarea a 20 de ani de la surparea Zidului Berlinului, unificarea Germaniei, dar şi cu transformarea, tot în urmă cu 20 de ani, a Editurii Politice în Humanitasul, patronat de filozoful Gabriel Liiceanu.

Data de 12 octombrie are pentru istoria oraşului Oradea cel puţin două semnificaţii majore. Prima dintre acestea se referă la semnarea Declaraţiei de independenţă naţională a românilor de dincoace de Carpaţi la 12 octombrie 1918 în casa avocatului Aurel Lazăr, iar cea de-a doua face referire la momentul eliberării oraşului de sub ocupaţia armatelor regimului horthyst de la Budapesta şi a aliaţilor săi nazişti, eveniment petrecut la 12 octombrie 1944.

Mai marele politruk camuflat în sutană, Laszlo Tokes, îşi continuă misiunea demnă de agenda agitatorului cu care era prevăzut la purtător agitatorul bolşevic de pe vremuri. Probabil simţind că intră într-o anumită uzură prin repetarea la nesfârşit a revendicărilor autonomiste privind Ţinutul Secuiesc, Laszlo s-a ridicat din şaua calului, a dus mâna la ochi, după care şi-a aţintit privirea spre un alt ţinut. E vorba de Partium (Bihor, Satu-Mare).

Am în faţă cartea de amintiri a prof. Severineanu, primul profesor de chirurgie al ţării. Cartea începe cu descrierea ţării şi a condiţiilor de înfiinţare a Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. Între altele figurează, cu portrete şi scurte creionări biografice, membrii Divanurilor ad-hoc, cei care au creat statul român modern şi l-au propulsat din Evul Mediu în modernitate.

În urmă cu câteva săptămâni, aproximativ 20 de persoane, conduse de Ciprian Toie, liderul Sindicatului Ansamblului Folcloric Crişana din cadrul Filarmonicii de Stat Oradea, depunea la Consiliul Judeţean un memoriu adresat preşedintelui Radu Ţîrle, cerând demiterea lui Leontin Ciucur. Directorul artistic al ansamblului a remis redacţiei noastre un punct de vedere în legătură cu acuzele care i se aduc, cu atât mai mult cu cât acest protest a avut loc în timp ce era plecat din localitate, în concediu.

Decizia Prefecturii Bihor de a ataca în contencios administrativ hotărârile Consiliului Local Oradea cu privire la taxa specială pentru reabilitarea faţadelor clădirilor din centrul istoric al municipiului a determinat reacţii dure între primarul Ilie Bolojan şi prefectul Gavrilă Ghilea. Printr-o postare pe blogul personal, edilul şef al Oradiei îl acuza pe prefect că a comis un abuz şi că a acţionat politic, în timp ce prefectul de Bihor a precizat că acţiunea în instanţă a fost depusă abia după ce Primăria a ignorat observaţiile de nelegalitate ale juriştilor Prefecturii şi în urma depunerii a peste 2.000 de sesizări din partea orădenilor.

La începutul lunii iunie a.c., primarul Ilie Bolojan semna, din proprie iniţiativă, o dispoziţie prin care limita, în mod expres, la maximum 15% majorările prin acte adiţionale la contractele de lucrări executate pe bani publici, nemulţumit fiind de modul în care firmele vin cu note suplimentare pentru lucrări. Se pare, însă, că nu a fost vorba decât de un exerciţiu de imagine, deoarece, în cursul lunii august, a şi fost încheiat un act adiţional pentru strada Matei Corvin, care legifera o suplimentare cu 47% a sumei iniţiale de adjudecare.

Defrişările masive începute în această vară în Oradea, micşorarea spaţiilor verzi, în detrimentul unor locuri de parcare, noile proiecte de amenajare pietonală a zonei centrale, au stârnit reacţia ecologiştilor orădeni, care au decis să declanşeze o campanie de salvare a Oradiei.