Într-o Europă în care identificarea şi recunoaşterea valorilor a devenit aproape o iniţiativă prometeică, în care locul culturii autentice nu de puţine ori este uzurpat de o pseudocultură propagată prin toate mijloacele media, bisericile creştine nu pot avea un rol periferic. Într-o societate în care ierarhia valorilor culturale şi morale este inversată în mod flagrant, în care anormalitatea este ridicată la rang de normalitate, nu de puţine ori, prezenţa bisericilor este imperioasă şi chiar salvatoare.