Universitatea din Oradea se pregăteşte pentru alegerile generale, programate a debuta în luna ianuarie a anului viitor. O metodologie în acest sens a fost elaborată deja, stabilindu-se modul în care vor avea loc alegerile la fiecare nivel academic, dar şi normele de reprezentare în structurile de conducere. Acestea, însă, lasă loc de interpretări câtă vreme facultăţile cu 100 de cadre didactice vor avea în senat acelaşi număr de reprezentanţi ca şi cele cu peste 400 de cadre titulare.
Ar fi fost posibilă o privatizare cinstită? Destul de probabil că într-o populaţie generalizat săracă şi obişnuită să-şi peticească sărăcia, păcălind statul, o privatizare cu adevărat cinstită este o iluzie. Însă gradele de corpuţie pot fi extrem de diferite minimum şi maximum în funcţie de dirigenţii sociali, de cei ce dau tonul.
Aşa-i striga-n obraz, într-o emisiune TV, impresarul Ioan Becali ziaristului Grigore Cartianu, cel ce se recomandă Gregoire l'Ecrivan. Sudalma lui Giovanni a prins cel puţin în familie, trecând rapid în gura vărului mai mic ca ani, dar mai mare în cont, Gigi, care i-a blagoslovit şi el pe câţiva ziarişti - pe lângă binecunoscutele, de acum, alinturi, gen hahaleră şi zdreanţă - cu ocara cea mai grea: „Săracule, care eşti!".
Preşedintele Traian Băsescu a invitat partidele parlamentare la consultări pentru mâine, 29 noiembrie, dar până acum, cu excepţia PD, PLD şi UDMR, toată lumea a declinat invitaţia. Chiar şi UDMR, prin vocea lui Marko Bela, a spus că "răspundem invitaţiei doar pentru că suntem politicoşi". Mesajul pe care UDMR îl va transmite şefului statului este în concordanţă cu poziţia celorlate partide, fiind chintesenţa opiniilor exprimate de acestea până acum.
Clasa politică românească a dat, duminică, primul examen după trei ani de convulsii. Locul sondajelor, al speculaţiilor şi-al declaraţiilor bombastice e luat, acum, de realitatea seacă a cifrelor bătute în cuie. Noul tablou politic e atât un capăt de drum, cât şi linia de start pentru confruntările electorale din următorii doi ani.
Alegerile europene şi referendumul pentru uninominalul preşedintelui au avut un numitor comun, marea lehamite, şi două consecinţe: absenteismul jenant şi schimbări în arena politică, prin reducerea partidelor la o condiţie mai aproape de realitate decât cea din unele sondaje cu dedicaţie străvezie.
Recent, Asociaţia Tineretului Maghiar din Ardeal a transmis conducerii Primăriei orădene o scrisoare bilingvă de un cinism care frizează absurdul, mai ales că unele paragrafe conţin termeni ultimativi! Este vorba de inscripţionarea bilingvă a plăcuţelor cu denumirea străzilor.
Indiferent cât de strălucitor sau cât de şters a fost omul de-a lungul vieţii, concluziile finale se trag într-o oră, ascultându-le în sicriu, mirosind a tămâie. Atunci când bate vântul zădărniciei, toate ţelurile care te-au frământat, te-au motivat şi te-au făcut să înfrunţi o lume se reaşază. Totul se ordonează conform întrebării: Ce rămâne? Iar ceea ce rămâne este memoria omului.
S-au încheiat cele mai ciudate campanii din istoria confruntărilor electorale postdecembriste. Ele au premers scrutinele de mâine, de asemenea inedite. În mod normal, după o lună de dispute de programe, acum ar fi trebuit să ne vuiască tuturor capul de concepte europene şi de teorii ale sistemelor de vot. Dar, pentru că trăim într-o ţară de-a-ndoaselea, majoritatea nici măcar nu se va prezenta la urne.
După alegerea noului patriarh, lucrurile au luat o direcţie ciudată. Îngrijorările care au fost înainte de alegeri nu par a fi fără bază. Nu trebuie sa ne ascundem după deget că in Sfântul Sinod sunt două tabere: una ecumenistă si una tradiţionalistă. Dacă privim dialogul interconfesional am putea spune că nimic nu este rău. A dialoga cu oamenii care au alte păreri, alte convingeri, e un lucru bun dacă scopul este adevărul si numai adevărul. Dar ecumenismul în forma în care se manifestă e un pericol. Faptul că adepţii acestui ecumenism din sânul ierarhiei ortodoxe încearcă să impună în forţă membrilor BOR si mă refer în special la ierarhi care nu sunt încântaţi de direcţia pe care o are acest ecumenism, la monahii si preoţii care au alte puncte de vedere vizavi de problema despre care discutăm.
