Mănăstirea Agafton din judeţul Botoşani a constituit unul dintre principalele locuri de inspiraţie a poetului Mihai Eminescu. Aici, marele poet român a scris şi trei dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, „Fiind băiet, păduri cutreieram”, „Călin (file din poveste)” şi „Mai am un singur dor”.
În încercarea disperată de a nu avea problemele lor de adaptare şi de a nu-şi vedea copiii stigmatizaţi, românii plecaţi în străinătate încurajează generaţia care vine după ei să înveţe limba ţării care i-a oferit un trai mai bun.
În încercarea disperată de a nu avea problemele lor de adaptare şi de a nu-şi vedea copiii stigmatizaţi, românii plecaţi în străinătate încurajează generaţia care vine după ei să înveţe limba ţării care i-a oferit un trai mai bun.
Unul dintre simbolurile Bucegilor, Crucea de pe Caraiman, are 90 de ani și de când a fost inaugurată nu a fost niciodată reabilitată. Deși mulți o văd de pe Valea Prahovei, iar alții au urcat pe munte să o vadă de aproape, puțini știu cât de greu a fost să fie ridicată, din ordinul Regelui Ferdinand I.
Simi și Ioana Crăciun, doi tineri din Bistrița-Năsăud, s-au mutat în urmă cu câțiva ani într-un refugiu, unde timpul nu se mai măsoară în ore, pentru că fac doar ceea ce le place, departe de agitație, de probleme și termene limită.
Nu este om care să ajungă în zona Cazanelor Dunării și să nu vrea să vadă Chipul lui Decebal din stâncă. Cea mai înaltă sculptură făcută în munte din Europa atrage și azi zeci de mii de turiști. Oamenii vin, își fac poze și pleacă. Puțin știu însă că obiectivul este departe de a fi terminat.
Mihai Lupu, fiul lui Petrache Lupu, un cioban care spunea că i s-a arătat Dumnezeu, povestește cum Gigi Becali i-a promis, în urmă cu opt ani, cinci oi, dar nici până azi nu s-a întors cu ele.
Un singur pelerinaj la Sfântul Munte Athos este insuficient pentru a realiza cu adevărat ceea ce se întâmplă acolo. Este ca și cum ai zbura peste niște înălțimi amețitoare fără a desluși bine văile cu apele repezi și limpezi ce șerpuiesc dedesubt sau peșterile cu comorile nenumărate ale stalagmitelor, stalactitelor ori florilor de mină.
Tinerii spartani erau disciplinați, răbdurii, reținuți, laconici, extrem de cumpătați. Ei erau în posesiunea totală a statului-cetate și nu a părinților lor biologici.
Pătrundem în cetatea mânăstirii Esfigmenu cu un sentiment irepresibil de adânc și împărtășit respect. Steagurile negre și uriașe care se văd de departe cum flutură la înălțimea turnurilor dispuse și în partea de nord, bătută de Marea Egee, îmi dau sentimentul că mă duc la o înmormântare neobișnuită, parcă perpetuă. Pentru că aici în Sfântul Munte nu se nasc oameni, ci doar mor monahi de diferite vârste.
