Mânăstirea spre care ne îndreptăm acum precum soldații în marș forțat este Esfigmenu. Care în limba greacă însemnă Strâmtoarea, lăcașul fiind înghesuit între munți și mare. Vedem de departe fluturând pe turnurile înalte ca de cetate, lângă steagurile galbene ale Sfântului Munte Athos şi cele negre pe care stă scris ORTODOXOS O THANATOS (Ortodoxie sau Moarte). O deviză scurtă, autoritară, inflexibilă şi care îmi aduce aminte de o alta intitulată LIBERTATE SAU MOARTE din anul 1821, anul declanșării revoluției grecesti, pentru că monahul nostru îndrumător ne spune că în mânăstirea Esfigmenu se păstrează cu venerație un rest al steagului glorios al insurecției elene.

​La 6 ani, Mozart a concertat pentru prima oară în sala de conferințe a Palatului baroc al Arhiepiscopiei Salzburg-ului, din centrul vechi al orașului, Rezidenzplatz, simbol al puterii ecleziastice și al opulenței, specifice epocii sale de dominație.

În dimineața plecării spre România, ne-am dat deșteptarea cu vreo două ore mai degrabă decât s-ar fi cuvenit, tocmai pentru a putea vizita și minunatul oraș Salzburg.

Văd, pe măsură ce ferry-boat-ul AGIA ANA se apropie de ţărmul Sfântului Munte Athos, că părintele nostru monah respectă acelaşi tipikon strict ca în toamna anului 2015: pelerinajul să înceapă neapărat de la Mânăstirea sârbească Hilandaru.

​În ziua următoare, BMW-ul Diței ne duce la vreo opt kilometri de Angerberg, în orășelul Kundl, o așezare cu cca 4.000 de locuitori, în districtul Kufstein, tot în landul Tirol, desigur. Istoria ne amintește că la est de Kundl s-au găsit câteva morminte de incinerație, care datează din cultura ,,La Tene” și care sunt expuse în ,,Landesmuseum Ferdinandeum” din Innsbruck, capitala Tirolului.

​De-acum se înserase bine, iar după ce-am mai cutreierat prin centrul Innsbruck-ului, ba încă am și servit o bere, ne îndreptăm spre ,,Swarovski Cristal World” (Lumea cristalelor Swarovski), la vreo 20 de minute de capitala landului, în mijlocul munților mistici tirolezi, o lume unică, aceea a cristalelor strălucitoare, ca de basm implementat în realitate.

​Ediția a XIII-a a Galei „Expediția-Chemarea în necunoscut”, organizată de Clubul de Speologie Cristal Oradea, în Aula Magna de la Universitatea din Oradea, s-a încheiat, miercuri seara, cu succes, în ropotele de aplauze ale celor peste 200 de participanți.

Nu am aşteptat prea mult la emblematicul Turn Bizantin, amintire a strălucirii şi puterii de altădată a imperiului cu acelaşi nume. Din larg am văzut cum o navă misterioasă se îndreaptă spre noi ca după nişte exilaţi, părăsiţi de demult pe o insulă pustie.

​Pentru că tocmai trăiam atmosfera de basm şi feerie a Sărbătorilor de Iarnă, peste tot vedeam semnele şi însemnele unor primeniri şi-armonizări: a locurilor şi peisajelor cu semnificaţiile şi conotaţiile majestuoasei şi magnificentei luni Decembrie, punctul terminus al unui an şi începutul extaziant al celui următor.

​Era cam cinci dimineaţa, dar bucuria noastră era mare, pentru că Diţa ne adusese cu bine la capătul celor 430 de kilometri de autobandă, Viena- Angerberg, iar în ce mă priveşte, mă gândeam că a fost, de fapt, o situaţie-limită, în care riscurile asumate nu au fost mici, dimpotrivă.