Alexandra Furnea, unul dintre supraviețuitorii de la Colectiv, scrie, la doi ani de la incendiu, infernul prin care a trecut după noaptea de 30 octombrie 2015.

Alexandra Furnea, unul dintre supraviețuitorii de la Colectiv, scrie, la doi ani de la incendiu, infernul prin care a trecut după noaptea de 30 octombrie 2015. Tânăra prezintă realitatea cruntă dintr-un spital românesc, dar și cum au ajuns rănile ei pline de infecții intraspitalicești. Redăm integral textul.

„Ne-ar onora în mod deosebit prezența ta, frate David, la activitatea cu genericul «Limba noastră-i limbă sfântă»”. Așa suna invitația de a participa la sărbătoarea limbii române din 31 august a.c. din Republica Moldova.

După trecerea avionului peste Briansk şi Kaluga, eroul îndrăgostit se apropie de Moscova Liudmilei sale. Este seara zilei de 4 noiembrie 1957, când o ceaţă groasă s-a înstăpânit peste aeroportul Vnukovo din Moscova.

A trebuit să treacă o lungă perioadă de timp până când autorul Pașcu Balaci să evoce în trei cărţi de sonete admirabil scrise o poveste uimitoare de dragoste petrecută la Ştei şi Moscova.

​Anul acesta, ritualicul pelerinaj poetic iniţiat de Cenaclul literar Barbu Ştefănescu Delavrancea al Baroului Bihor a avut punctul de pornire chiar de la bustul autorului piesei istorice Apus de soare, aflată în apropierea clădirii Baroului.

Sunt unul dintre cei peste 2.000 de oameni din 40 de ţări acreditați să transmită informaţii de la al 25-lea festival Sziget, care a început în 9 august. După aventura de anul trecut, când nu am mai ajuns la festival, anul acesta am decis să mă bucur de tot, de teatru, de circ, de instalaţiile de pe insulă, de workshopuri şi, bineînţeles, de muzică.

​Natura, cu atâtea puteri și virtuți generatoare de frumuseți neasemuite, a început să plângă. Vara, ea deplânge istovirea și căldurile de peste zi, iarna o dor gerurile și lipsa vegetației, a florilor.

​Am ajuns la etajele superioare ale savantei mânăstiri Simonos Petras. Priveliștea este amețitoare, nu numai la figurat, cât mai ales, la propriu. Dacă te uiți în jos, aproape că ți se face frică. Apoi frica trece ca o părere și te simți protejat de duhul cel sfânt atotstăpânitor în așa măsură încât nu peste mult privești liniștit din înălțimi ca un șoim al văzduhului.

Mânăstirea Simonos Petras este cea mai impresionantă mânăstire din tot Sfântul Munte Athos. Ea este parcă o continuare firească, o creștere minunată a pietrei prin râvna omenească, fiind clădită pe vârful unei stânci urieșești, la o înălțime de peste 230 metri deasupra Mării Egee. La înălțimea sa materială se adaugă o certă înălțime spirituală, întrucât majoritatea monahilor de aici au studii superioare.