Dormitorul unde suntem cazați aici, în Schitul românesc Prodromu, are paturile suprapuse, dar condițiile sunt mult mai bune decât cele de la sihăstria Colciu. Un îndreptar pentru pelerini este afișat chiar pe ușa de intrare, unde se pot citi următoarele:

Cu recipientele încărcate cu aghiasma de la izvorul Sfântului Atanasie am coborât spre microbuz la orele înserării. Pogorâtul este mai dificil parcă decât urcușul, având în vedere că suntem mai îngreunați decât la sosirea noastră la minunatul izvor.

În această mânăstire a trăit cel mai cunoscut imnograf și compozitor bizantin, pe nume Ioan Cucuzel, născut în localitatea Dirrachia sau Dirahion în Bulgaria.

În anul 1956, când la putere era N. S. Hruşciov, a avut loc un eveniment care a zguduit întreaga lume ortodoxă – „încremenirea Zoiei”. Vom relata această minune, care s-a întâmplat în Samara (pe atunci Kuibîşev). (Vezi filmul cu subtitrare în limba română)

Medicii, chemaţi pe atunci, de urgenţă, de către regimul lui Hrușciov la komsomolista împietrită din Kuibîșev au rămas fără replică. Nu au putut să dea absolut nici un răspuns, era peste puterea lor de înţelegere, nici unul dintre ei nu a mai văzut şi nici nu a mai auzit aşa ceva.

Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi din lumea creştină, atât ortodoxă, cât şi catolică. Cred însă cu umilinţă că el este cel mai cunoscut şi mai iubit sfânt al Bisericii noastre.

De la cea mai bogată biserică, având în vedere greutatea în aur a catapetesmei sale din schitul Sfântului Ilie, făurită cu ajutor rusesc, ne îndreptăm acum spre cea mai mică mânăstire din Sfântul Munte Athos, Stavronichita, a cincisprezecea în ordine ierarhică, din cele douăzeci la număr.

Să nu ne mai mirăm de greutatea aurului trimis de ţarii Rusiei în coasta Constantinopolului turcesc pentru a împodobi o catapeteasmă cum rar mai poate să existe în lumea aceasta...