„Phoenix" este formaţia care a reuşit, pentru prima dată la noi, să realizeze o sinteză organică şi convingătoare între folclorul arhaic românesc şi muzica modernă. Născută şi afirmată în vremuri ostile spiritului liber ce vibra în cântecele sale, legendara trupă îşi duce mai departe, de 45 de ani încoace, destinul sintetizat în însăşi numele său, renăscând după fiecare nouă grea încercare.

La mijlocul anilor ‘50, câteva prospecţiuni făcute în judeţul Gorj au dus la descoperirea unor zăcăminte uriaşe de lignit. Aproximativ trei miliarde de tone de cărbune aşteptau să dea piept cu excavatoarele. Astfel, pentru cazarea forţei de muncă, dislocată din întreaga ţară, au apărut oraşe noi, cum ar fi: Rovinari, Mătăsari, Motru.

Mărturisesc sincer că sunt de-a dreptul oripilat de evenimentele dramatice care se desfăşoară în peninsula care seamănă cu o cizmă capabilă acum să aplice şuturi în posteriorul conaţionalilor noştri. Pe timpul războaielor napoleoniene, când acesta triumfa la Arcole şi la Rivoli, se vorbea cu netăgăduită admiraţie şi teamă, în acelaşi timp, de "furia francese" (furia franceză) a soldaţilor învingători.

Comuna Cetariu, având o suprafaţă totală de 6.200 hectare, cu cele patru localităţi componente - Cetariu, Tăutelec, Şişterea şi Şuşturogi - este situată pe Dealurile Oradiei, oferind celor 2.126 locuitori suficiente suprafeţe agricole, dar şi zone împădurite pe 2.000 hectare. În ultimii ani, pe măsura schimbării generaţiilor datorită înaintării în vârstă, ocupaţiile tradiţionale ale localnicilor, agricultura şi creşterea animalelor, au pierdut teren în favoarea meseriilor şi calificărilor oferite de numărul fără limită al mai micilor sau mai marilor întreprinderi orădene. Acestora li se adaugă îndeletniciri inedite din ţări străine şi de neacceptat acasă de tânăra generaţie, dacă chemarea banului, exprimat în euro, nu ar acoperi tăcuta rugă natală şi părintească. În anul 2003, la solicitarea populaţiei, comuna Cetariu s-a constituit în actuala componenţă de patru sate, creându-şi şansa unei acentuate şi diversificate dezvoltări, mai ales în plan edilitaro-gospodăresc şi social. În funcţia de primar al nou înfiinţatei comune Cetariu a fost ales dl. VITALYOS BARNA.

După ce au participat la zeci de activităţi educative şi diverse acţiuni de ecologizare sau înfrumuseţare a spaţiilor verzi, 48 de elevi ai Şcolii cu clasele I - VIII "Nicolae Bălcescu" din Oradea, participanţi la proiectele desfăşurate de instituţia de învăţământ "Şi eu sunt european" sau "Copil, Natură, Viaţă", au primit o binemeritată recompensă. Timp de opt zile, în perioada 23 - 31 octombrie, cu sprijinul Primăriei Oradea şi a directorului şcolii, Ioan Mocan, elevii au avut parte de o vacanţă de neuitat în capitala Franţei, vizitând şi oraşele Strasbourg şi Salzburg. La ora bilanţului, pe drumul spre casă, concluzia generală a fost că fiecare minut petrecut pe meleaguri străine a meritat oboseala, călătoria de zeci de ore cu autocarul, cei cinci mii de kilometri şi alergătura de la un obiectiv fiind compensate de o adevărată lecţie de istorie, eleganţă şi cultură, care, spre deosebire de altele, s-ar putea ca pentru majoritatea dintre membrii grupului să fi fost predată pentru prima dată în viaţă.

Istoricii de demult au alintat Florenţa numind-o "cetatea cea nobilă, fiica Romei". Aş preciza: fiica nordică a Romei, cu faţa albă, frumoasă, ferită de vipia Sudului, o oază a Artelor Frumoase, o cetate veselă şi fericită; nu degeaba i se spunea în trecut "gli felicissimi Stati", adica "statele cele mai fericite". Florentinul era atenianul de altă dată, liber, iubitor de legi drepte şi de arte frumoase, mândru că limba sa a cucerit întreaga Italie prin Dante şi sonetele lui Petrarca.

Comuna Tinca este aşezată în partea de sud-vest a judeţului, pe ambele maluri ale Crişului Negru, Tinca, Gurbediu şi Râpa - pe malul drept, iar Belfir şi Girişu Negru - pe malul stâng. Suprafaţa comunei este de 12.829 ha, iar populaţia numără 7.474 locuitori, dintre care 4.972 români, 1.350 maghiari şi 886 romi. Prin anul 1800, Tinca a fost declarată oraş, devenind apoi târg de câmpie şi centru de plasă. După Primul Război Mondial, o delegaţie a tincanilor a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, exprimându-şi şi ei dorinţa de unire a românilor într-un singur stat. În grelele lupte ale celui de-al Doilea Război Mondial, mulţi tincani şi-au dat viaţa pentru eliberarea ţării, ca apoi să li se ridice monumente în localităţile comunei. În anii socialismului, readusă la statutul de comună, Tinca a cunoscut o anume evoluţie economică, dar beneficiile n-au contribuit nici la creşterea calităţii vieţii locuitorilor, şi nici la dezvoltatea edilitară şi gospodărească a comunei. Iar anii de după Revoluţia din 1989, n-au reuşit să împlinească aşteptatele speranţe ale tincanilor, adâncind chiar lipsa de interes faţă de dezvoltarea generală a comunei, de la infrastructură la cerinţele vieţii culturale şi spirituale.
În această perioadă foarte grea, la conducerea comunei Tinca a fost aleasă, în anii 2000 şi 2004, în calitate de primar, d-na
LENUŢA CORNELIA OLIMPIA MERCEA.

Comuna Roşia (2644 locuitori) îşi întinde cele 7252 ha pe dealurile premontane ale masivului Pădurea Craiului şi în luncile pâraielor Albioara şi Şoimuş şi ale văilor Pietrei Albe şi Pietrei Negre, pe care sunt aşezate cele două sate componente, Roşia şi Lazuri de Roşia, cu cătunele lor - Curătura, Runcuri, Teiş, Poniţa, Farcu, Ţarina şi Oraşu de Jos.
Situată la 70 de km de Oradea, pe DJ 764, comuna Roşia este păstătoarea unor bogăţii subpământene unicat în ţară - minereul de bauxită - dar şi a unei sălbatice frumuseţi montane, cuprinsă în Cheile Albioarei, Cutilor sau Lazurilor, în care se deschid peşteri protejate de lege: Ciur Izbuc, Ciur Ponor, Peştera Vacii şi Peştera Gruieţu. Ocupaţiile de suprafaţă ale locuitorilor zonei - cultivarea terenurilor agricole şi creşterea animalelor, împletite de-a lungul anilor şi generaţiilor cu trudnica activitate minieră, au modelat fiinţa oamenilor de aici, tăria de caracter şi robusteţea faptei, grefându-se pe generozitatea gestului şi bogăţia sufletului. În această simbioză se descifrează esenţa dragostei de frumos, de cântec şi joc, exprimată la înalt nivel artistic de prestigioasa formaţie de cântece şi dansuri populare locale "Roşiana", mândria şi faima comunei în ţară, dar şi peste hotare.

Începând cu această toamnă, preşcolarii au un nou motiv de bucurie. Este vorba de clubul particular intitulat sugestiv "Trei ursuleţi", situat pe str. Horea nr. 6, realizat după standarde occidentale, care se doreşte a fi mai mult decât o grădiniţă.