Peste comuna Roşia s-a aşezat, din nou, aceeaşi toamnă milenară, verde-ruginie. Peşterile din cătunul Runcu adăpostesc în adâncul lor urme de pas de om vechi de 40.000 de ani, bijuterii din aur şi bronz ale unor conducători de acum 5-6.000 de ani şi cele mai frumoase cristale transparente de calcit.. La suprafaţă, însă, pământul musteşte în continuare de sudoarea oamenilor şi a vitelor muncite pe deasupra lui.
Viorile cu goarnă ale ultimului meşter din Bihor sunt făcute din măduva paltinului care cântă. Dorel Codoban este singurul lăutar din ţară care a reuşit să construiască... vioara cu două goarne. Instrumentul muzical i-a apărut întâi în vis. "Am primit un dar de la Dumnezeu. Am făcut-o exact aşa cum am visat-o, până-n cele mai mici detalii". De-a lungul timpului, vioara cu goarnă a pus hrana zilnică pe masa familiei Codoban din localitatea Lazuri de Roşia. Când cântă Dorel Codoban la higheghea cu goarnă se opreşte lumea-n loc, vaca din păscut şi câinele stă şi trage cu urechea.
Prima mănăstire ortodoxă din Ardeal a fost ctitorită la poalele Muntelui Crăişorul, în pădurea seculară Muma Codrului, lângă un izvor ale cărui ape vindecătoare de boli sunt cunoscute de oamenii locului încă din cele mai vechi timpuri. „Îngerii care, în mod nevăzut, vor fi de faţă pururi la rugăciunile din biserică vor tulbura izvorul precum apa Vitezdei, pentru a primi puterea tămăduitoare".
Sătenii din Poieni au moştenit o îndeletnicire care-i apără de boli şi-i fereşte de efectele devastatoare ale crizei economice. Buruienari, aşa le spun oamenii din celelalte sate. Descântecele şi ritualurile din jurul plantelor de leac coboară de undeva din negura vremurilor laolaltă cu toată înţelepciunea vracilor lui Zamolxis. "Nu poţi trata trupul fără a ţine seama de suflet", spuneau înaintaşii noştri daci.
În cimitirul de pe creasta dealului soldaţii stau smirnă. Fanfara intonează imnul României la doi paşi de groapa comună unde au fost îngropaţi 157 de civili români ucişi în noaptea de 13/14 septembrie 1940 de către horthyşti. Din oamenii omorâţi atunci a rămas doar numele săpat în piatră, o imensă jale, dar şi mărturia unei jertfe pe care neamul românesc nu are voie să o uite: Lucica (3 săptămâni), Gheorghe (6 luni), Maria (3 ani), Floare (2 ani), Vasile (4 ani), Rozalia (24 de ani), Ilie (72 de ani), Maria (81 de ani)...
Dictatul de la Viena (30 august 1940) a stabilit vremelnic noile fruntarii ale Transilvaniei. Germania şi Italia, la cererea insistentă a Ungariei, au stabilit ca o parte a Ardealului să treacă sub administrarea Budapestei. Oradea a căzut în teritoriul controlat de Ungaria. Articolul doi al documentului preconiza că: "Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele româneşti într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. (...) Guvernele ungar şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă. "Aşadar, conform documentului, armata şi administraţia românească din teritoriul cedat în urma dictatului avea la dispoziţie 15 zile pentru a a se retrage.
În dorinţa de a lua în stăpânire teritorii româneşti, trupele horthyste au încălcat flagrant termenele stabilite prin acest document şi au creat incidente precum cel de la Diosig, primul de altfel, după care au urmat şi altele, în zona de frontieră, recunoscute şi condamnate până şi de către Hitler.
Golgota românilor din nord-vestul Transilvaniei este abia la început în septembrie 1940. Prigoana la care au fost supuşi după instalarea noilor stăpâni horthyşti se amplifică lunile următoare, rămânând o constantă a celor patru ani de ocupaţie.
Fenomene inexplicabile pentru oamenii din vechime, căderile de meteoriţi erau interpretate drept semne divine, prevestitoare de mari nenorociri. În câteva documente medievale sunt consemnate căderile de meteoriţi în Bihor în cel puţin două locaţii. Un cercetător de la Serviciul Judeţean Bihor al Arhivelor Naţionale este cel care a descoperit una dintre cele mai vechi consemnări privind căderea unui meteorit, tocmai la Oradea.
De zece ani, la începutul lunii august, platoul Glăvoi din Padiş este luat cu asalt de participanţii la tabăra MASH. Studenţi medicinişti, şi nu numai, din toate colţurile ţării au ales şi anul acesta să îşi petreacă şapte zile din vacanţă în cadrul taberei, aflată la cea de-a 15-a ediţie. În tot acest timp, participanţii iau parte la cursuri şi parcurg trasee montane destul de dificile. În plus, pentru al doilea an consecutiv, un elicopter al Inspectoratului de Aviaţie al Ministerului de Interne a fost prezent în Padiş, piloţii antrenându-se alături de salvamontiştii bihoreni.
