Sub acest generic s-a inaugurat recent, la Grădiniţa cu Program Normal (GPN) Nucet, un centru de resurse pentru educaţie şi dezvoltare (CRED). Amenajarea şi dotarea centrului s-au făcut din fonduri de la Guvernul României şi Banca Europeană de Dezvoltare, în cadrul Proiectului pentru "Reforma educaţiei timpurii", ce se desfăşoară la nivel naţional începând din 2005 şi se va termina în 2011.

Oradea a găzduit, ieri, Festivitatea de Celebrare a 400 de ani de credinţă baptistă în Europa şi întreaga lume. Evenimentul încheie seria de manifestări care au marcat, anul trecut, patru secole de mărturie baptistă (1609 - 2009). Cu acest prilej, creştinii baptişti români şi maghiari din Bihor şi judeţele învecinate au aniversat şi Ziua Alianţei Mondiale a Baptiştilor.

Moţul care a pus „pumnul în pieptul furtunii" la 1848 a intrat definitiv în conştiinţa şi sufletul românilor ardeleni. În mod special, în judeţele limitrofe Munţilor Apuseni, există pentru Avram Iancu un adevărat cult, în toate oraşele şi comunele importante instituţiile având cel puţin un bust sau un tablou cu „Crăişorul munţilor". Un episod mai puţin cunoscut publicului larg are loc la un an după înfrângerea mişcărilor revoluţionare din anii 1848-1849, când eroul şi conducătorul militar al românilor transilvăneni face un scurt popas la Oradea, în drum spre Viena, capitata Imperiului Habsburgic.

Era o vreme când bătea cătunele judeţului căutând babe-vrăjitoare, poveşti cu Păcală şi oameni-vârcolaci. Reportajele ei publicate ani la rândul în presa din Bihor au devenit celebre. Unele păreau inventate de o fată cu imaginaţie bogată, dar adevărul este că toate poveştile aveau sâmburele cules din snoavele bătrânilor. Simona Iacob nu mai creionează lumi suprarealiste în paginile ziarelor locale sau centrale de câţiva ani, dar asta nu înseamnă că a renunţat la profesia de jurnalist, pe care o practică acum la mii de kilometri de ţară. Pe drumul de la Aleşd la sediul Euronews din Lyon, Simona a luat cu ea graiul locului unde s-a născut şi îl ţine la secret până se întoarce acasă, căci poartă în el zâmbetul celor dragi. Este aproape de ţară, însă, şi prin faptul că se întâlneşte în cabinetul ei de art-terapie cu copii români adoptaţi în Franţa sau cu cei francezi pe care îi învaţă tradiţii de Crăciun.