Deşi mulţi bocesc şi acum ruperea USL, totuşi nu putea dura la nesfârşit această zburdălnicie pe imaşul politicii. La adăpostul a 70%, guvernul USL s-a simţit ca-n sânul lui Avram. Şi-n plus să-l mai ai la Cotroceni şi pe duşmanul de moarte spre care să poţi arăta tot timpul cu degetul ca să-ţi maschezi impotenţele.

Este clar pentru oricine că scopul final al oricărei politici şi al oricărei administrări unei ţări trebuie să fie bunăstarea, sănătatea şi satisfacţia existenţială a populaţiei respective. Sursa tuturor acestora este bogăţia respectivei societăţi, în caz contrar sărăcia respectivei societăţi.

Mariajul dintre Crin şi Victor s-a încheiat cu finalizare. Pentru preşedintele Băsescu, scos definitiv din paralizia celor 70% care îl ţintuiau la pământ.

Lecţia Ucrainei ar trebui să sune bine celor care de ani buni încoace iau peste picior UE şi valorile occidentale. Am fi ajuns foarte uşor într-o situaţie similară, dacă eram în afara mecanismelor europene.

În general, agenda publică din România e construită în aşa fel încât să se vorbească exclusiv despre jocurile politicianiste.

Este clar pentru tot mai mulţi români că nu a produce este cel mai dificil lucru, ci a vinde cea ce produci, a şti să valorifici. Nici a avea nu este mai important decât a şti să valorifici cea ce ai.

S-a scumpit traiul? Care vă e baiul? N-avem pâine, ca sub Ceauşescu, însă circ ni se seveşte. Se ocupă dr. Ponta şi dl Antonescu! Politicienii români au inventat maşina timpului. Deocamdată, nu putem călători în viitor ori în trecut, însă, cel puţin la noi, vremea stă pe loc.