Procesul civil, în principiu, are un curs procedural în cadrul căruia sunt prezente obligatoriu ca şi momente, declanşarea litigiului prin intermediul înregistrării cererii de chemare în judecată, adiministrarea probelor propuse şi încuviinţate de către instanţă şi faza finală, care presupune deliberarea şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti.
Prin articolul de săptămâna trecută, am discutat despre admisibilitatea probei cu martori, fiind analizate şi prezentate prevederile cuprinse în cadrul Codului de procedură civilă, în privinţa cazurilor în care legiuitorul permite administrarea probei cu martori.
Este acceptat la nivelul întregii societăţi faptul că hotărârile judecătoreşti nu pot să reprezinte decât adevărul din punct de vedere juridic, însă hotărârea judecătorească este rezultatul unei proceduri judiciare care presupune de cele mai multe ori administrarea unor probe.
O altă hotărâre judecătorească obligatorie pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care ține de materia raporturilor de muncă, a fost pronunțată la data de 9 decembrie 2024, mai precis Decizia cu nr. 104 din 2024 pronunțată în cadrul procedurii de dezlegare a unor chestiuni de drept, hotărâre judecătorească obligatorie.
În continuarea temei de săptămâna trecută, ținem să prezentăm cititorilor noștri, încă o decizie pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie, care vizează legea pensiilor, de data aceasta fiind analizate prevederile Legii 263 din 2010 care vizau recalcularea dreptului de pensie în anumite condiții stabilite de către legiuitor.
Încercăm ca prin articolele scrise şi temele abordate să prezentăm elemente de actualitate, modificări recente ale actelor normative ori hotărâri judecătorești care sunt obligatorii.
Unul dintre impedimentele actuale pentru declanşarea unui litigiu, la care reclamantul, ori pârâtul se gândeşte înainte de sesizarea instanţei de judecată, vizează costurile procesului, adică taxele de timbru care se achită față de stat și care variază în funcție de obiectul fiecărui proces în parte.
Observăm faptul că tot mai multe persoane fizice se prezintă cu probleme de natură fiscală, de o gravitate ridicată și care țin de atragerea răspunderii solidare personale a acestora pentru datoriile societăților comerciale pe care le-au administrat/condus la un moment dat.
În data de 21 octombrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată Decizia cu nr. 19 din 2024, prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești și, în consecință, a dispus - „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) raportat la art. 35 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, grila notarială incidentă, în ipoteza în care instanţa stabileşte atât existenţa dreptului la măsuri reparatorii, cât şi numărul de puncte care se acordă persoanei îndreptăţite, este cea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești”.
Una dintre cele mai importante probleme juridice care se pune în materia drepturilor de creanţă ţine de incidenţa termenului de prescripţie extinctivă.
