Articolul de săptămâna aceasta va aborda tema răspunderii pentru prejudiciul cauzat ca urmare a ruinei unui edificiu, temă care prezintă un interes destul de ridicat întrucât în ultima perioadă la nivel local se pune tot mai des problema reparării edificiilor care sunt lăsate în ruină de către proprietarii acestora.

Articolul anterior a prezentat cititorilor noștri procedura de executare silită a unei obligații de a face, prin raportare la prevederile cuprinse în cadrul art. 906 Cod procedură civilă, care instituie dreptul creditorului de a cere instanței de executare obligarea debitorului la plata unei penalități de întârziere pentru fiecare zi în care acesta nu execută obligația stabilită prin titlul executoriu.

Există situații în care justiţiabilul care deţine un titlul executoriu nu poate să beneficieze de dreptul stabilit de către instanțele de judecată, întrucât obligația care trebuie să fie executată de către debitor vizează o obligație de a face.

O problemă des întâlnită în practica instanţelor de judecată, vizează modalitatea de apreciere, realizată de către magistratul investit cu soluţionarea unor litigii, a cuantumului sumei de bani care trebuie să fie atribuită faţă de un reclamant căruia i-a fost încălcat un drept nepatrimonial - daunele de natura morală.

Dezvoltarea unei comunități implică de cele mai multe ori proiecte de infrastructură, care trebuie a fi realizate de către municipalități, iar aceste proiecte de infrastructură în condițiile actuale presupun obligatoriu și realizarea procedurilor de expropriere de către unitățile administrativ-teritoriale.

Relaționarea interumană s-a schimbat, nu este o noutate pentru cititorii noștri, faptul că atunci când vorbim despre relațiile interumane, la nivel de societate, a câștigat teren contactul realizat prin intermediul rețelelor de socializare.

Frecvența raporturilor juridice care intră sub sfera dreptului muncii și importanța acestora pentru viața socială, a determinat legiuitorul să reglementeze în mod detaliat și foarte atent această ramură a dreptului privat, prin adoptarea unei legi complexe - Codul muncii.

În cadrul ultimului articol am abordat reglementarea juridică privind preluarea de datorie în materie fiscală.

Continuând tema de săptămâna trecută, mai precis concluziile și efectele juridice produse de Decizia cu numărul 20 din 2023 a ÎCCJ, prin care a fost stabilit faptul că “În interpretarea şi aplicarea art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 rivind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, motivele de nelegalitate invocate în cererea de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a actelor administrative fiscale la care aceasta se referă nu sunt limitate la cele invocate în contestaţia administrativă.

În cadrul Monitorului Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 27 iunie 2023, a fost publicată Decizia cu numărul 20 din 2023 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4.838/99/2020.