Unul dintre impedimentele actuale pentru declanşarea unui litigiu, la care reclamantul, ori pârâtul se gândeşte înainte de sesizarea instanţei de judecată, vizează costurile procesului, adică taxele de timbru care se achită față de stat și care variază în funcție de obiectul fiecărui proces în parte.
Observăm faptul că tot mai multe persoane fizice se prezintă cu probleme de natură fiscală, de o gravitate ridicată și care țin de atragerea răspunderii solidare personale a acestora pentru datoriile societăților comerciale pe care le-au administrat/condus la un moment dat.
În data de 21 octombrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată Decizia cu nr. 19 din 2024, prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești și, în consecință, a dispus - „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) raportat la art. 35 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, grila notarială incidentă, în ipoteza în care instanţa stabileşte atât existenţa dreptului la măsuri reparatorii, cât şi numărul de puncte care se acordă persoanei îndreptăţite, este cea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești”.
Una dintre cele mai importante probleme juridice care se pune în materia drepturilor de creanţă ţine de incidenţa termenului de prescripţie extinctivă.
După cum am subliniat, pe lângă procedura ordinului de protecție provizoriu, legiuitorul reglementează și procedura emiterii ordinului de protecție de către instanța de judecată.
Continuăm tema de săptămâna trecută privind prezentarea legislației care a fost introdusă în sistemul național de drept prin Legea 26/2024 și care vizează ordinul de protecție extins.
După ce am prezentat o serie de hotărâri judecătorești pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție si de către Curtea Constituțională a României, hotărâri judecătorești de o importanță deosebită, întrucât stabilesc o serie de reguli generale cu aplicabilitate imediată, vom continua tema privind ordinul de protecție extins, introdus în legislația națională prin Legea 26/2024.
În data de 16 septembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită fiind în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, legal constituit, a pronunţat Decizia nr. 40/2024, general obligatorie.
La data de 09 iulie 2024, Curte Constituțională a României, printr-o decizie nemotivată încă în prezent, prin votul majorității, conform comunicatuluid e presă postat pe pagina oficială - „Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.1391 alin.(1) din Codul civil sunt neconstituționale în măsura în care limitează posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății victimei directe”.
Săptămâna trecută am început să prezentăm justițiabililor, conținutul Legii 26 din 2024 privind ordinul de protecție, care a fost publicată în cadrul Monitorului Oficial al României cu nr. 172 din data de 04.03.2024 și care a intrat în vigoare la 180 de zile de la adoptare.
