În data de 18 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, legal constituit, a dispus prin Decizia nr. 76/2024, în sensul că a admis în parte sesizările conexate formulate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 11155/3/2024 şi nr. 68/3/2024, şi de Tribunalul Iaşi – Secţia I civilă, în dosarul nr. 1127/99/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Într-o societate bazată pe consumerism, persoanele juridice care realizează activitate de producţie a  diverselor produse de folosinţă îndelungată, se întrec prin a oferi cumpărătorilor, nu doar preţuri atractive, ci şi perioade de garanţie pentru buna funcţionare a produsului, tot mai îndelungate.

Procesul civil, în principiu, are un curs procedural în cadrul căruia sunt prezente obligatoriu ca şi momente, declanşarea litigiului prin intermediul înregistrării cererii de chemare în judecată, adiministrarea probelor propuse şi încuviinţate de către instanţă şi faza finală, care presupune deliberarea şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

Prin articolul de săptămâna trecută, am discutat despre admisibilitatea probei cu martori, fiind analizate şi prezentate prevederile cuprinse în cadrul Codului de procedură civilă, în privinţa cazurilor în care legiuitorul permite administrarea probei cu martori.

Este acceptat la nivelul întregii societăţi faptul că hotărârile judecătoreşti nu pot să reprezinte decât adevărul din punct de vedere juridic, însă hotărârea judecătorească este rezultatul unei proceduri judiciare care presupune de cele mai multe ori administrarea unor probe.

O altă hotărâre judecătorească obligatorie pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care ține de materia raporturilor de muncă, a fost pronunțată la data de 9 decembrie 2024, mai precis Decizia cu nr. 104 din 2024 pronunțată în cadrul procedurii de dezlegare a unor chestiuni de drept, hotărâre judecătorească obligatorie.

În continuarea temei de săptămâna trecută, ținem să prezentăm cititorilor noștri, încă o decizie pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie, care vizează legea pensiilor, de data aceasta fiind analizate prevederile Legii 263 din 2010 care vizau recalcularea dreptului de pensie în anumite condiții stabilite de către legiuitor.

Încercăm ca prin articolele scrise şi temele abordate să prezentăm elemente de actualitate, modificări recente ale actelor normative ori hotărâri judecătorești care sunt obligatorii.

Unul dintre impedimentele actuale pentru declanşarea unui litigiu, la care reclamantul, ori pârâtul se gândeşte înainte de sesizarea instanţei de judecată, vizează costurile procesului, adică taxele de timbru care se achită față de stat și care variază în funcție de obiectul fiecărui proces în parte.

Observăm faptul că tot mai multe persoane fizice se prezintă cu probleme de natură fiscală, de o gravitate ridicată și care țin de atragerea răspunderii solidare personale a acestora pentru datoriile societăților comerciale pe care le-au administrat/condus la un moment dat.