A fost odată un neamţ care a modernizat România. Era cât pe ce să-şi dea demisia de rege şi să fugă unde vedea cu ochii, dar disciplina prusacă l-a menţinut ferm, într-o ţară unde totul se mişca lent, se construia greu şi se dărâma repede.

Baza biologică a acestui popor a fost mii de ani satul. Satul românesc moare. Acesta este unul din "aporturile istorice" ale extratereştrilor din Casa Poporului.

Unii lideri maghiari din România nu vor să accepte adevărul istoric şi... visează la cai verzi pe pereţi, în ciuda tuturor evidenţelor şi dovezilor că acest teritoriu face parte integrantă din România de mii de ani.

Europarlamentarul Laszlo Tokes susţine că Guvernul Ponta "copiază campania rasistă şi antimaghiară" pe care "a derulat-o regimul Iliescu" în 1990 şi că premierul cântă "un imn al urii, după partitura unora ca Iliescu şi Dan Voiculescu", el somându-l pe Ponta "să pună capăt campaniei xenofobe".

În oficiosul Partidului Comunist din România, "Scânteia", tânărul activist Silviu Brucan (Saul Bruckner fiind numele adevărat -n.r.) vitupera împotriva lui Maniu. Cu nonşalanţă, în cel mai pur stil stalinist, îi reproşa bătrânului luptător ardelean o sumedenie de "crime" şi "trădări" împotriva neamului.

Iuliu Maniu, supranumit "Sfinxul de la Bădăcin", a fost una dintre cele mai influente personalităţi politice ale Transilvaniei şi ale României din prima jumătate a sec. XX, în jurul său creându-se un adevărat mit, o adevărată legendă, având în vedere rolul său decisiv în unirea Transilvaniei cu România.

În raport invers proporţional cu scăderea numărului populaţiei din ultimele două decenii, a crescut şi numărul administraţiilor locale, iar pe de altă parte, la nivel central s-a dezvoltat o adevărată caracatiţă de Sateliţi ai organelor puterii şi administraţiei.

Schimbarea nu este posibilă fără o nouă filozofie a conducerii, dar şi o nouă paradigmă, care să vizeze deopotrivă modernizarea şi restructurarea componentelor esenţiale ale statului şi societăţii: economic, social şi instituţional, cu firească reconsiderare şi continuare a tot ceea ce este bun în prezent.