În genere, teoria economică divizează activităţile umane în două categorii: productive şi neproductive. Sunt considerate productive (în mod restrictiv) doar acele activităţi umane care produc venit naţional.

De la statul omniprezent în viaţa oamenilor, am ajuns la statul ca un clan mafiot. Strânge doar taxe de protecţie pentru a le reîmpărţi apoi discreţionar. Statul nu este însă o entitate atotştiutoare, nedefinită, care pluteşte deasupra noastră pe un norişor, ci este format din oameni.

Se tot vorbeşte mereu de mediul de afaceri, de dinamica pieţei, iar o grămadă de termeni de specialitate economică au fost însuşiţi la nivel mediatic şi sunt vânturaţi pe post de gargară. Dar asta e doar o aparenţă cultivată la nivel mediatic. Realitatea e cu totul alta.

Recent mi-a fost dat să citesc un material despre un efort considerabil al unor lideri politici aparţinând celei mai importante comunităţi minoritare din Transilvania în direcţia obţinerii autonomiei etnice.

De la scandalul Roşia Montană s-a ajuns la scandalul politic în USL, un film serial care s-a mai văzut şi care se termină de fiecare dată cu happy end. E şi asta o modalitate de-a mai muta tensiunea din stradă în arena politică şi de-a mai scăpa de presiunea pieţei.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a înregistrat ieri denunţul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc împotriva lui Ion Ficior, fost comandant al Coloniei de muncă Periprava, pentru genocid.

Autoproclamatul lider al Opoziţiei, Crin Antonescu, s-a decis. El şi partidul pe care îl conduce nu susţin proiectul privind mineritul aurifer la Roşia Montană. Miniştii Barbu şi Vosganian şi-au muşcat din pumni, dar au tăcut chitic.

Cazul Roşia Montană riscă să ne arate, a nu ştiu câta oară, ce stat banditesc avem. Acest stat, creat parcă anume în dauna cetăţenilor pe care-i reprezintă, şi-n folosul celor de la butoane, pică prost în orice situaţie.

Ascultam în iarnă la televizor o veste de senzaţie. Poliţia maghiară a omorât în bătaie un român stabilit în Ungaria, bănuit, nu dovedit, de furt. Vestea este cât se poate de eronată.