În general, adevărul e greu de suportat, iar noi, românii, nu-l iubim deloc. Preferăm să ne minţim. Reacţionăm mereu nervos, când vin alţii şi ne arată disfuncţiile nepermise pentru o societate de secol douăzeci şi unu.

Alături de drapel şi imn, poate mai mult decât stema de stat, statuile eroilor unei naţiuni sunt cele mai importante simboluri naţionale. Probabil că nu există judeţ în România în care să nu existe cel puţin un bust al voievodului Mihai Viteazul. Aşa trebuie să fie. Din Oradea lipseşte statuia regelui Ferdinand, dar parcă şi mai mult lipseşte cea a lui Iuliu Maniu.

În fața eroului nostru național și în fața mormântului său s-au închinat, se perindă și se vor minuna copiii noștri, dacă se vor trezi din somnul cel de moarte. Voi rosti spuse ale unor mari români, iar domniile voastre, cititorilor, le veți recunoaște.

Îl respecăm pe regele Ferdinand, dar îl iubim pe Mihai Viteazul, este mesajul pe care Uniunea Vatra Românească Bihor îl supune atenţiei municipalităţii orădene.

Zilele acestea am fost actor într-o întâmplare care m-a mâhnit, dar m-a şi luminat. Locuiesc pe o stradă unde se refugiază şi caută loc de parcare toţi cei care au treabă pe o stradă alăturată şi nu au unde parca.

Ca locuitor al acestui oraş, protestez împotriva intenţiei dvs. de a muta în cimitirul Olosig, actualmente Parcul Olosig, statuia ecvestră din P-ţa Unirii a lui Mihai Viteazul, întâiul întregitor al spaţiului românesc, cu scopul de a face loc statuii lui Ferdinand de Hohenzollern, al doilea întregitor al României Mari.

Dacă nu ştiaţi, România are şi un ministru al Culturii. Erau şanse mari să nu aflăm în grabă acest lucru, dacă premierul Ponta nu se întâlnea cu cancelarul german.

Azi, 13 iunie 2013, la o instanţă judecătorească supremă se rediscută situaţia juridică a clădirii Colegiului Naţional „Mihai Eminescu" din municipiul Oradea.