Înainte de a intra în subiect rememorez două lucruri. Primul era un banc atunci cândva, cu visul lui Ceauşescu. Acesta visa ca un economist român să ajungă preşedintele SUA. Acesta prin "competenţă" ar distruge economic SUA şi astfel capitalismul ar sucomba.

Zilele trecute, am rămas stupefiat văzând, pe mai multe panouri de afişaj din oraş, afişe care, sub sigla unui partiduleţ, chemau populaţia maghiară la o adunare prin care să se solicite autonomia unei zone din Nord-Vestul României sub denumirea de Partium (?!).

Pentru a-şi putea câştiga existenţa, omul trebuie să muncească, munca fiind prima condiţie a existenţei societăţii umane. O naţiune care ar înceta să muncească s-ar condamna singură la pieire.

De la cel din urmă om din această ţară până la premier şi preşedinte, nimeni nu este mulţumit pe ce cărări am umblat şi unde am ajuns la 23 de ani (un sfert de veac!) de la ruptura din decmbrie. Voi sublinia succint primele patru din cărările rătăcirii noastre.

Pentru prima dată în ultimii 23 de ani, un ministru în funcţie a fost condamnat la puşcărie. Cinci ani cu executare. În plus, are de plătit statului şi peste şase milioane de lei drept despăgubiri pentru că l-a furat.

Premierul Ponta a apărut de la începutul anului la treizeci şi două de emisiuni tv şi a dat în şase luni mai multe ordonanţe de urgenţă decât guvernul Boc în acelaşi interval.

Este dreptul celor care zidesc să greşească şi întotdeauna vor exista băgători de seamă care vor critica zidirea, nu vor oferi soluţii.

Proiectul de reamenajare a Pieţei Unirii, decizie de larg interes public impusă prin hotărâre de consiliu, în mare grabă şi fără dezbaterea publică legal, deci într-un mod nedemocratic, a generat o reacţie firească şi constructivă a societăţii civile, dar şi contrareacţii inadmisibile.