Experienţa confiscărilor din perioada comunistă i-a marcat pe ţăranii români, care cu greu se mai lasă convinşi să mai aibă încredere în statul român când li se cere să-şi doneze chiar şi o palmă de pământ. Spaima întipărită atâtea veacuri în sufletele lor i-a făcut pe sătenii din Lugaşu de Jos să aibă obiecţii faţă de investiţia pe care Transgaz doreşte să o realizeze aici. Potrivit proiectului, magistrala de gaz urmează să treacă peste terenurile oamenilor, lucrarea de introducere a reţelelor urmând să afecteze pentru câteva săptămâni culturile oamenilor. În aceste condiţii, deşi legea prevede acordarea unor despăgubiri pentru culturile afectate, au apărut controverse între solicitarea sătenilor şi oferta firmei Transgaz.

Deşi a trecut prin două războaie mondiale, a rămas văduvă, şi-a crescut singură copiii şi a ajuns la venerabila vârstă de 101 ani, fără să se dea bătută în faţa greutăţilor, o bihoreancă a fost înfrântă în cele din urmă, însă nu de soartă, ci de propria familie. Femeia s-a trezit evacuată din propria locuinţă de propriul nepot care, fără să stea prea mult pe gânduri, i-a vândut casa situată în satul Roit şi a lăsat-o fără bani şi fără acoperiş deasupra capului.

O atenţie deosebită în cadrul acestui comentariu merită acordată actualului PSD. Mulţi analişti sunt de părere că, pe fondul evenimentelor din ultimul an, moţiunea "1.000 de zile de haos - Sfârşitul guvernării de dreapta" reprezintă cântecul de lebădă al partidului mamut care se revendică drept continuator al celui de-al treilea Front (Frontul Salvării Nationale - emanaţie a Revoluţiei din rândul celor care voiau să edifice un socialism cu faţă umană, după Frontul Renaşterii Naţionale din perioada dictaturii carliste şi Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste din deceniile VIII şi IX ale secolului trecut), iar pentru mulţi este chiar succesorul fostului PCR.

Ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu, pare să fi renunţat la intenţia de a-i lua preşedintelui Traian Băsescu dreptul de a numi procurori în funcţie. Mai mult, planul de acţiune dat astăzi publicităţii de Ministerul Justiţiei intră în contradicţie cu intenţiile declarate ale ministrului Chiuariu, care vrea să mute numirea procurorilor la Consiliul Superior al Magistraturii.

Discutam zilele trecute cu un bun amic despre trecutul, prezentul şi viitorul eşicherului politic românesc. Orice scurtă inventariere permite evidenţierea unor evoluţii stranii la nivel de formaţiuni şi personalităţi marcante în materie. Începând cu 1990, "multe şi mari minunăţii" (vorba lui Ion Creangă) au avut loc în politica românească. După ce au intrat în scenă «emanaţii» (cel mai celebru personaj născut în Olteniţa prezenta FSN-ul ca fiind o emanaţie a Revoluţiei), o puzderie de partide aveau să se nască în România, năucindu-i pe cei chemaţi să aleagă, marea majoritate, respectiv cei născuţi după deceniul al IV-lea din secolul trecut, fiind pentru prima dată puşi să opteze între mai multe platforme politice.

Pe bucăţi? Pe ani? Pe kilogram? Sau integral la un investitor strategic? Valoarea şi legitimitatea unui om pe lumea asta este dată de faptele sale, de trecutul său şi de ceea ce i-a lăsat ca zestre familia. La fel şi popoarele sunt legitimate în faţa lumii şi a viitorului de luptele lor, de creaţiile lor, de toate înfăptuirile lor de-a lungul veacurilor, adică de istoria lor. Iar generaţiile viitoare se vor mândri (sau se vor ruşina) cu ceea ce le vom lăsa noi. Ce le lăsăm?

În ultima vreme, la Oradea s-au intensificat acţiunile îndreptate împotriva populaţiei majoritare româneşti. În paralel cu scandalurile periodice din jurul terenului aparţinând Bisericii Ortodoxe "Sfânta Treime", episcopul Laszlo Tokes a lansat o nouă serie de provocări la adresa sentimentelor naţionale ale românilor orădeni. De această dată, instrumentul folosit e reprezentat de inscripţiile în limba maghiară.

O moţiune de cenzură, de oriunde s-ar lansa, nu poate fi decât o diatribă la adresa unui guvern rău, care trebuie să plece pentru ca un guvern bun să încerce să nu facă umbră pământului degeaba.

Hrebenciuc şi Olteanu numără, în culise, voturile necesare netrecerii moţiunii. Geoană şi Boc se chinuiesc să dibuie vreo găselniţă prin care să impună votul la vedere al parlamentarilor. Iliescu şi Tăriceanu şuşotesc, în pauza unui spectacol