Scandalul stenogramelor, în cazul Voicu, urmează cursul obişnuit: dezvăluire de presă prin DNA, şoc şi groază mediatică un timp, după care anchete, de ce nu şi un arest preventiv, ba chiar o condamnare. Până aici toate bune şi frumoase, doar că dacă treaba e mai groasă şi se ajunge la condamnare aceasta nu va fi executată pe de-a întregul. România e ţara pedepselor uşoare, iar justiţia de după 1990 este expertă în a elibera înainte de termen marii infractori.
Gigi Becali reuşeşte, într-o jumătate de oră, să arate două feţe complet diferite ale personalităţii lui, de la om credincios, care ascultă muzică religioasă în maşină şi plânge când conduce, până la patron fără scrupule, care îşi sfătuieşte angajatul să-şi plătească iubita pentru plăcerile trupeşti.
O societate democratică presupune triumful forţei dreptului. În numele legii se poate face dreptate, dar se produc şi erori. În societăţile totalitare este consfinţit dreptul forţei, legea este represivă, iar justiţia este apanajul elitelor conducătoare. Asta nu înseamnă că într-un sistem totalitar nu sunt protejate anumite valori sau drepturi, la fel de bine cum altele sunt încălcate cu brutalitate. Dreptul la liberă exprimare este un atribut esenţial şi fundamental al democraţiei, dar asta nu înseamnă că nu se produc excese. O imperfecţiune gălăgioasă, preferabilă de mii de ori tăcerii impuse de o botniţă sigură de fier.
Modelul de organizare a unei societăţi este un lucru extraordinar de serios. De organizare depinde funcţionarea şi performanţele societăţii, în final bunăstarea populaţiei. Este suficient să amintim, de exemplu, diferenţa dintre Anglia şi Albania sau dintre Suedia şi Bulgaria. Oricine va fi de acord că diferenţele sunt uriaşe. Viaţa oamenilor este diferită în cele două feluri de societăţi, de ţări. Am arătat ieri prin ce diferă cele două feluri de ţări.
Modelul de organizare a unei societăţi este un lucru extraordinar de serios. De organizare depinde funcţionarea şi performanţele societăţii, în final bunăstarea populaţiei. Este suficient să amintim, de exemplu, diferenţa dintre Anglia şi Albania sau dintre Suedia şi Bulgaria. Oricine va fi de acord că diferenţele sunt uriaşe. Viaţa oamenilor este diferită în cele două feluri de societăţi, de ţări. Şi acum să vedem prin ce diferă cele două feluri de ţări.
Biroul judeţean al Vetrei Româneşti, întrunit în şedinţa din 16 martie a.c., a analizat evenimentele care au avut loc în Oradea, în data de 15 martie, şi constată cu regret că sărbătorirea zilei de 15 martie este folosită ca prilej de propagandă iredentist- şovină şi revizionistă, de natură a deteriora relaţiile care trebuie să existe între toţi cetăţenii României, indiferent de etnia lor.
Festivităţile organizate la 15 martie a.c., la Oradea, de UDMR au urmărit destabilizarea României prin clamarea autonomiei teritoriale a inexistentului "Ţinut secuiesc" din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş.
În istoria noastră, din păcate, momentele de demnitate pot fi numărate pe degete. De trădare au pierit însă Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, Brîncoveanu, Ion Vodă cel Cumplit, Vlad Ţepeş, Tudor Vladimirescu, Horia-Cloşca şi Crişan, Bălcescu, A.I.Cuza, Ion Antonescu, Ceauşescu.
Faptul că de 15 martie tradiţia sărbătoririi zilei naţionale a Ungariei a fost încălecată de tradiţia arborării steagului autonomiei face parte deja din recuzita repetiţiilor de fiecare an. Sigur că declararea oficializării limbii maghiare de către liderii minoritarilor unguri nu este un act cu consecinţe juridice.
