Ritualul împerecherii politice se apropie de sfârşit. Ceea ce părea greu de anticipat, înainte de alegeri, şi anume o alianţă PDL-PSD, iată că a devenit realitate. Artizanul indirect al acestei alianţe este în bună măsură, Călin Popescu Tăriceanu, care nici în ruptul capului n-a acceptat renunţarea la postul de premier. Foarte multă lume a sancţionat acest gest interpretându-l doar ca o formă a luptei oarbe pentru ciolan. Dacă e să analizăm mai la rece, am putea spune, că în negocierea cu PDL, Tăriceanu avea toate motivele să nu cedeze în faţa celor cu care s-a şicanat vreme de patru ani. Intrarea la guvernare prin renunţarea la postul de premier ar fi fost pentru Tăriceanu o cedare şi o umilinţă în faţa lui Traian Băsescu, cel cu care s-a luptat atâţia ani.


