Oricât s-au chinuit miniştrii, politicienii sau economiştii să readucă la viaţă sistemul sanitar din România, "sănătatea" nu vrea şi pace să se lase resuscitată, preferând să rămână în convalescenţa unei reforme care parcă nu se mai sfârşeşte. Începând de la spitalele al căror tavan stă să cadă în capul bolnavilor, aparatura deseori rudimentară sau lipsa unor medicamente banale şi terminând cu ambulanţele care lasă oameni în stradă şi cu medicii care îşi ucid pacienţii, toate formează un ansamblu grotesc a ceea ce înseamnă sistemul de sănătate românesc actual. Şi dacă pentru lipsa dotărilor şi a fondurilor s-au găsit întotdeauna fel şi fel de explicaţii, pentru carenţele factorului uman, probabil cel mai important, nu există niciun fel de scuză. Din păcate, să fii pacient în România a ajuns un lux pe care nu toată lumea şi-l permite, iar o internare poate însemna o piatră de moară la bugetul unui bolnav, care, încă de când intră pe poarta spitalului, este nevoit să bage adânc mâna în buzunar. Între timp, conturile medicilor cresc pe zi ce trece, până şi rezidenţii care se plâng mereu de salarizarea proastă ajungând să deţină, în câţiva ani de "apostolat", averi fabuloase.

Activitatea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în special a celor care conduc instituţia, a fost verificată de Consiliul Superior al Magistraturii în primăvara acestui an. Raportul realizat în urma controlului scoate la iveală o serie de nereguli de care se fac vinovaţi magistraţii. Dosare care au zăcut ani întregi pe masa procurorilor fără ca în cauzele respective să se efectueze cercetări, declinări de competenţă nejustificate sau prejudicii în valoare de milioane de euro în dauna bugetului de stat care nu au putut fi recuperate pentru că procurorii au tergiversat cauzele sunt doar câteva dintre deficienţele constatate de CSM.

De când primul prim-ministru al României democratice a lansat sintagma "dezstruoasa moştenire", lupta anticorupţie a devenit laitmotivul tuturor Preşedinţilor şi guvernărilor care s-au succedat la conducerea Ţării. De fiecare dată, în urma Schimbării, noii veniţi erau preocupaţi să arate în primul rând cum cei dinaintea lor au încurcat socotelile în administrarea treburilor publice, fiind ţinuţi de obligaţiile caracterizate pe scurt prin abrevierea P.C.R. (adică "pile, cunoştinţe, relaţii" - nu ceea ce am fi înţeles cu toţii în urmă cu câteva decenii).

În ultima şedinţă de Consiliu Local Oradea, noua conducere instituită la nivel municipal a decis să scape de clientela PD-L care în ultimii doi ani s-a "înfruptat" din bugetul regiilor şi societăţilor subordonate CLO. Mari modificări faţă de vechea structură nu s-au produs, cu excepţia... oamenilor. În rest, "organigrama" Consiliilor de Administraţie nu s-a subţiat în mod semnificativ, şi nici indemnizaţiile membrilor CA nu s-au ddiminuat. Mai mult, chiar dacă hotărârea adoptată prevede ca viitorii membri să fie aleşi dintre "ingineri, economişti, jurişti sau alte persoane specializate în domeniul de activitate al regiei autonome", CV-ul acestora indică faptul că această condiţie nu a fost îndeplinită în toate situaţiile. Mare parte dintre noii membri ai CA sunt absolvenţi ai Universităţii Agora şi ai Universităţii de Vest "Vasile Goldiş". În plus, avem de-a face şi cu tineri care tocmai au absolvit facultatea în urma sesiunii din această vară, dar şi cu studenţi. Printre reprezentanţii în CA se găsesc şi câţiva membrii ai PSD, fapt care explică faptul că proiectul de hotărâre privind noile nominalizări a trecut fără probleme în Consiliu, cei patru social-democraţi votând în bloc numirile.

Rostind câteva adevăruri simple, Comisia Europeană şi-a depăşit în mod salutar prerogativele ca să salveze un om, pe Daniel Morar, din malaxorul aberant pornit de adversarii DNA. Până la urmă, da, oamenii fac instituţiile. Nu există instituţii eficiente în sine, ci conducători puternici sau slabi, profesionişti sau ageamii, curajoşi sau fricoşi, liberi sau controlaţi, sub care lucrurile merg bine sau prost. Teoria că o instituţie funcţionează când dovedeşte că nu depinde de oameni operează cu o sinistră fraudă logică. Bunul simţ spune că schimbi un conducător apreciat ca performant doar dacă vrei să distrugi o instituţie.

Rezultatele remanierii administrative promise de Ilie Bolojan, noul primar al Oradiei, încep să se arate. Unii pleacă de bună voie, alţii sunt siliţi să plece.

Unul dintre primii consilieri locali care şi-au luat în serios activitatea este Florica Cherecheş, preşedinta Comisiei pentru muncă, sănătate, familie, protecţie socială şi protecţie copii din cadrul Consiliului Local. De la preluarea mandatului Cherecheş a realizat, împreună cu Administraţia Socială Comunitară Oradea, o inventariere a stării Creşei Oradea. Rezultatele obţinute nu sunt dintre cele mai bune, din contră, verificările în teren au scos la iveală numeroase deficienţe ale acestui sistem.

Cunoaştem cu toţii proverbul "Unde nu-i cap, vai de picioare!". Oare invers cum ar fi? Sintagma din titlul acestui comentriu mi-a fost sugerată de unul dintre afişele cele mai interesante din puzderia de astfel de mijloace propagandistice cu care a fot împânzită Oradea în perioada nu prea îndepărtată. Mesajul de printre rânduri vizează însă acele "capete luminate" care, odată ajunse în fruntea unor structuri de decizie, păstorind mulţimi semnificative "de popor", au tot cătat spre piscuri semeţe, uitând că trebuie, în primul rând, să aibă grijă... pe ce se sprijină.

Presa străină (Magyar Hirlap - din Budapesta) a prezentat nu demult un amplu reportaj despre întâlnirea pe care Viktor Orbán, fost premier al Ungariei, a avut-o la Băile Tuşnad, locul desfăşurării Universităţii de Vară Balvanyos, cu liderii Consiliului Autonomiei Bazinului Carpatic, întâlnire la care a participat şi Szász Jenö - preşedintele PCM.