În fiecare oraș nu foarte mare existau și există câteva figuri distincte, legate de locuri emblematice - săli de spectacole, bibliotecă, expoziții, săli de concerte. Abia venită în Oradea, pe la începutul anilor 80, am început să disting chipurile celor pe care îi întâlneam în aceste spații ale solidarității intelectuale la frecventarea cărora ne obliga, într-un fel, regimul trecut. Dintre figurile fixate pe retină, chiar foarte repede, a fost cea a unei elegante, distinse și tinere doamne, cu părul tăiat extrem de scurt, aproape masculin, dar care, în ciuda tunsorii severe, degaja o feminitate fără echivoc.
