​Dacă este să facem un scurt exerciţiu de memorie, ne putem aduce aminte, nu demult, chiar şi în presa locală, apăreau articole prin care se evidenţiau diverse soluţii pronunţate de către instanţele de judecată, în care se admiteau acţiunile civile prin care contractele de credit bancar în franci elveţieni erau adaptate în ceea ce priveşte cursul valutar.

​Contractul individual de muncă, unul dintre cele mai importante contracte care este prezent la nivel de relaţii sociale, prin raportare la incidenţa socială, în sensul că nu toată lumea încheie contracte de franciză, însă, cu toţii la un moment dat în viaţă vom încheia un contract individual de muncă, are o reglementare specială cuprinsă în cadrul Codului muncii.

Nu mai este de actualitate faptul că, în data de 25 mai 2018, în cadrul Monitorului Oficial al României a fost publicat Regulamentul nr. 679 din 24 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, act normativ care a produs consecinţe juridice importante în această materie.

Pentru ca o cerere de chemare în judecată ori o cerere de apel sau recurs să poată să fie analizată din punct de vedere al caracterului fondat al acesteia, în primă fază, acestea trebuie să îndeplinească o serie de condiţii procedurale, printre care cea mai elementară fiind prezenţa semnăturii.

Păstrând tema abordată săptămâna trecută, care viza dreptul la propria imagine, dreptul la viaţa privată şi dreptul la demnitate, aşa cum sunt ele definite de legiuitor în cadrul art. 72 alin. 1 Cod civil, este de observat faptul că acelaşi legiuitor reglementează şi ipoteze în care sunt permise limitări ale acestor drepturi.

​În ultima perioadă, poate şi datorită faptului că măsurile de restricţie impuse de pandemie, au impus limitarea contactului social fizic şi la transpus în spaţiul virtual, ne întâlnim în practică cu diverse fapte prejudiciabile care aduc atingere fie dreptului la viaţă privată, fie dreptului la deminitate, fie dreptului la propria imagine.

​În fiecare zi, suntem bombardaţi cu diverse informaţii statistice, din care întelegem faptul că, în ultimul, an, lună ori săptămână, comerţul on-line a avut creşteri semnificative, este firesc ca aşa ceva să se întâmple odată cu progresul tehnologic, o parte a activităţii umane să se transpune în cadrula cestui mediu.

Am abordat în cadrul acestor articole problemele juridice aferente contractului de cesiune de creanţă şi efectele produse pentru un simplu motiv, nu de puţine ori justiţiabilul are o singură întrebare - de ce sunt executat silit de o persoană juridcă pentru o creanţă, în condiţiile în care am semnat contractul de credit ipotecar ori de consum cu o bancă, adică o altă persoană juridică.

Cesiunea de creanţă este reglementată de către Codul civil de la articolul 1566 până la articolul 1592, fiind definită de către legiuitor ca fiind „convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț” (articolul 1566 aliniatul 1 Cod civil).

Cei cinci polițiști din Salonta, care cereau șpagă, în special șoferilor străini, pentru a nu-i sancționa, au fost condamnați definitiv, de Curtea de Apel Oradea, la închisoare cu executare.