O problemă destul de des întâlnită în practica instanţelor de judecată şi care a primit o reglementare prin noul Cod civil, vizează regimul dreptului de proprietate deţinut de către concubini asupra bunurilor dobândite în timpul concubinajului şi modalitatea de partajare a acestora.
Consilierii din probaţiune din Federaţia Publisind au protestat, ieri, în faţa Ministerul Justiţiei, dar şi în faţa unor instanţe din ţară, inclusiv în faţa Palatului de Justiţie din Oradea, solicitându-i ministrului alocarea fondurilor necesare pentru acordarea drepturilor salariale.
Persoanele ale căror imobilele au fost confiscate de către regimul communist au dreptul şi posibilitatea de aşi recupera prejudiciul suferit, iar acest drept este reglementat de Legea 165 din 2013, care la art. 1 alin. 1 stabileşte faptul că – „Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură”.
O problemă destul de delicată şi care este de actualitate pentru o bună parte din cititorii noştri, ţine de procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv pe vremea regimului comunist, legislataţia aplicabilă şi procedura în faţa Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
În cadrul Monitorul Oficial al României, Partea I, cu numărul 191 din 10 martie 2020, a fost publicată Decizia cu numărul 18/2020, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, în Dosarul cu numărul. 7542/314/2015, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, prin care a fost stabilit faptul că - “Admite sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, în Dosarul nr. 7.542/314/2015 și, în consecință, stabilește că: În cazul acțiunii în revendicare imobiliară a unui bun proprietate comună pe cote-părți (coproprietate), dispozițiile art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil instituie o excepție de la opozabilitatea hotărârii judecătorești reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă”
Una dintre problemele de actualitate, atât anterior perioadei pandemice, în perioada pandemiei cât şi în prezent, problemă care va fi şi pe viitor de o importanţă tot mai mare pentru justiţiabil, ţine de exercitarea dreptului la sănătate şi în mod explicit de accesul justiţiabilului la medicamentele de care are nevoie.
În sedinţa din data de 7 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în mod legal în cadrul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal, a pronunțat Decizia cu numărul 73 din 2022, prin care ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău secția a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Odată prezentate elementele generaliste care ţin de contractul de fideiusiune, o să abordăm problema privind efectele juridice care se produc prin semnarea unui contract de fideiusiune între părţile contractante.
După cum am evidenţiat în cadrul articolului de săptămâna trecută conform art. 2280 Cod civil care stabileşte faptul că - “Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă faţă de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligaţional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remuneraţii, obligaţia debitorului dacă acesta din urmă nu o execută”.
Una dintre modalitãţile prin care un creditor îşi asigurã un oarecare confort în executarea obligaţiilor contractuale asumate de cãtre debitori sãi, este obţinerea de garanţii.
