Recuperearea unei creanţe deţinută de către o persoană fizică ori juridică se poate realiza prin mai multe modalităţi nu doar prin executarea efectivă a acesteia, adică prin plată. Legiuitorul reglementează printre altele ca şi modalitate de stingere a obligaţiilor existente şi compensaţia.

​​​​​​​Încheierea contractului de întreţinere presupune pe langă un aspect de natură materială şi un aspect de natură morală, mai precis în practică s-a observat faptul că de cele mai multe ori între debitorul întreţinerii (persoana care prestează întreţinerea) şi creditorul întreţinerii (persoana faţă de care se prestează întreţinerea) există legături de natură afectivă.

Potrivit unui comunicat al DNA, procurorii au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților Țigan Mioara, la data faptelor director al Casei Corpului Didactic a județului Bihor și președinte al unei comisii de examinare, și a lui Cuc Ioan Sorin, director al Școlii „Avram Iancu” Oradea.

După cum am subliniat în cadrul articolului precedent, obligaţia de întreţinere aferentă contractului de întreţinere, în actualul Cod civil, mai precis articolul 2257, a primit o definiţie legală, în sensul că legiuitorul a evidenţiat conţinutul acestei obligaţii.

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil la data de 01.10.2011, legiuitorul nu a realizat doar o modificare a unor dispoziţii cuprinse în vechiul Cod civil, ci a adus şi unele completări la legislaţia civilă existentă anterior, în sensul că au beneficiat de recunoaştere legislativă o serie de instituţii juridice care în vechiul Cod civil nu erau inserate.

Prin Decizia cu nr. 23/27.03.2023 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 32435/3/2021, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, cu nr. 1049 din 27 decembrie 2016 a fost publicată Decizia nr. 20/2016 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a examinării recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, eidenţiindu-se faptul că - „În interpretarea şi aplicarea art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, stabileşte că acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei care urmează să soluţioneze acţiunea de divorţ trebuie să fie exprimat expres”.

Anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, existau unele situaţii faptice care deşi, nu aveau o rezolvare legislativă, totuşi, ele făceau obiectul unor cereri de chemare în judecată şi destul de numeroase din punct de vedere statistic, iar judecătorul confruntându-se cu ele era obligat să pronunţe o hotărâre judecătorească care să soluţioneze problema juridică.

Articolul anterior a evidenţiat justiţiabilului unele noţiuni generale în ceea ce priveşte abaterile disciplinare ca şi modalitate de desfacere a unui contract individual de muncă, precum şi sancţiunile aplicabile angajatului în cazul abaterii disciplinare.

În cadrul prezentului articol ne vom ocupa de sancţiunile disciplinare care pot să fie aplicate angajatului de către angajator, procedura de aplicare şi modalităţile prin care astfel de sancţiuni pot să fie contestate.