De fiecare dată când auzim de câte-o alarmă seismică cu privire la viitorul Europei, ne uităm către Grecia. Sigur că nu stă doar în Grecia, soarta Europei, dar părăsirea UE de către un stat ar crea un precedent periculos.

În primăvara aceasta certitudinile românilor au sărit din lac în puţ. Lumea este derutată şi pe bună dreptate, dincolo de opţiunile politice ale oamenilor.

"Somnul raţiunii naşte monştri", exemplifica Goya cu genialu-i talent plastic. Absurditatea feudalismului târziu spaniol are ceva în comun cu absurditatea tranziţiei româneşti, în legătură cu care putem spune "Lipsa profesionalismului naşte monştri!"

Deşi nu avem o empatie cu democraţia autentică, ne place foarte mult să ne jucăm cu formele ei. Reforme instituţionale, cadre legale, regulamente, proceduri. Avem o voluptate reformistă teribilă, ne place să tot trântim câte-o schimbare.

Cu ajutorul banilor se măsoară şi se compară valoarea tuturor mărfurilor, în mod spontan, în cadrul procesului de formare a preţurilor pe piaţă, banii fiind etalonul preţurilor. Banii nu dau, însă, naştere unei sporiri a preţurilor dacă se află în circulaţie într-o cantitate corespunzătoare circulaţiei reale şi normale a mărfurilor.

În ultimii ani, mai ales de când furăm aruncaţi în aşa-zisa familie europeană, în fiecare an pe 9 mai, majoritatea celor pe care-i întreb dacă ştiu ce serbează în această zi, îmi zic că serbează ziua Europei... şi atât!

Este evident pentru oricine că performanţa unei întreprinderi sau a unei instituţii este dependentă de calitatea şi profesionalismul factorilor de decizie. Este acest adevăr o lege a sistemelor, totul depinde de comanda şi corecta transmisie a comenzilor.

Ion C. Brătianu a fost toată viaţa sa un naţionalist profund şi un aprig duşman al imperiului de răsărit, ceea ce nu înseamnă că nu a făcut unele compromisuri şi înţelegeri cu ruşii în interesul ţării, îndeosebi al obţinerii independenţei. Mult timp republican militant, el a devenit, la maturitate, cel mai înverşunat apărător al monarhiei.