2 februarie 2014. Jaipur, capitala Rajasthanului. În faţa gării erau doar figuri extrem de dubioase, aşa că am preferat să mergem pe jos la cel mai apropiat şi cel mai iluminat hotel. Pentru 2.850 de rupii am primit o cameră cu duş, plasmă, prosoape...

Amiaza indiană. Am urcat de două ore în tren, bucuroşi că sunt bilete. Asta, după câteva emoţii. Casierul ne-a luat banii şi a apărut după un sfert de oră. Ne-a dat biletul pe care completasem numele, vârsta sexul şi ataşasem un xerox după paşaport. Sec, ne spune într-o engleză stălucită: Go fast to the platform six! Abia acum aflăm că rezervările sunt ceva obişnuit şi necesar.

Doi prieteni au hotărât să viziteze India. Unul albinar, celălalt pilot. Cum nici albinle, nici elicopterele nu zboară în februarie, avem timp destul pentru vagabondat. M-am alăturat lor fără niciun obiectiv clar. Am uitat de ce mă făcuseră scrierile lui M. Eliade să-mi doresc asta în liceu. N-am citit nici măcar ghidul turistic pe care toate librăriile îl oferă cu cinci lei. M-am urcat în avion şi m-am trezit aici, în India.

Pentru că televiziunile au numărat deja toate ramurile pădurii aceleia. Pentru că bucătăriile salvatorilor ardeleni nu mai au taine pentru telespectatori.

Ieri a fost prezentat în Guvern un raport cu privire la accidentul aviatic din Munţii Apuseni. Responsabilitatea pentru operaţiunea de salvare a victimelor accidentului aviatic este pusă pe seama companiei de stat care administrează serviciile de trafic aerian în România, ROMATSA.

Activităţile caritabile ne permit să păşim de pe calea inegalităţii şi diferenţelor pe cea a umanităţii şi umilinţei, cea care ne va purta spre tărâmul divin. Nu contează ce facem, ci câtă dragoste punem în ceea ce facem.

Eram emoționat din cale afară. Pentru că, acum 20 de ani, am fost în Belgia cu doi oameni de afaceri din Oradea. Eram trei şi eram cu mult mai tineri. Trei muşchetari. Să ne întâlnim cu cel de-al... patrulea muşchetar. Un d΄Artagnan valon. Pe numele său Vincent Dudant...

Pe str. Clos du Parnasse nr 3 E, aproape de Parlamentul European, bruxelezii care trec agale pe pietonală sunt surprinşi să vadă tricolorul României fluturând majestuos lângă standurile unei expoziţii folclorice străjuită din ambele laturi de uriaşe fotografii color care înfăţişează frumuseţile naturale ale munţilor Bihorului, dar şi ale altor locuri din ţară.

Se spune că „Torna, torna, fratre!" ar fi fost primele cuvinte străromâne atestate în Balcani. Este o exagerare, o frumuseţe de mit. Dar ca simbol al limbii române are sens. Dincolo de limbi, acesta a fost şi strigătul sângelui lui Abel, al ciobanului mioritic, sau al Apostolului Andrei (care a trecut prin Sciţia noastră ori prin alta).

Splendid sfârşit al lunii lui Gustar 2013. Însorit şi cald. Cald, precum inimile şi sufletele locuitorilor satului sălăjean Bădăcin, localitate aflată într-o mare sărbătoare.