În ultimii 24 de ani între România şi Republica Moldova au fost rânduite o serie de activităţi de apropiere unii de alţii, pentru ca după atâţia ani de despărţire de fraţii noştri, că în această parte de ţară a României ar fi alt popor, numit moldovean şi nu român, enunţate de US apoi de statul rus pentru a-i îndepărta pe fraţii noştri de noi.
În proiectul Asociaţiei Morăriţa din Oradea s-au desfăşurat "Manifestările culturale judeţene pe Valea Bistrei, dedicate omagierii conf. dr. Constantin Mălinaş - Popeşti - Ciutelec - Tăuteu - ediţia a IV-a".
25 febr. 2014. De dimineaţă ne urcăm în avion să punem cireaşa pe excursie. Într-o oră de zbor am parcurs 300 de km şi am văzut o bună parte din lanţul himalayan. Stewardesa ne-a poftit pe rând în cabina piloţilor, identificându-ne şi principalele piscuri: Shisha Pangma ( 8.013 m), Gauri Shankar ( 7134 m), Cho-Oyu ( 8201 m), Nuptse ( 7855 m). Cele mai reuşite poze tot ea mi le-a făcut.
23 februarie 2014. Aseară am oprit în Ghasa şi camera de hotel a fost doar 500 de rupii. Ne-am luat rămas bun de la autobusul care a reuşit performanţa de-a ajunge întreg şi cu noi întregi la destinaţie. Îmi aduc aminte că beduinul care m-a plimbat pe dunele din Sahara zicea că face revizia maşinii după fiecare cursă.
21 februarie 2014. Venim înainte de ora 07.00 la aeroport, dar toate zborurile spre munte sunt întârziate din cauza vremii. În sala de aşteptare, avem timp să studiem oamenii. Jumătate au figurile acelea ciudate care apar în pozele cu iurte. Cealaltă jumătate se împarte între pensionari chinezi şi europeni.
19 februarie 2014. De cum păşim în stradă, remarcăm schimbările. Oameni mai puţini, cu alte fizionomii, femei fără sariuri, care vând la tarabe, copii care joacă fotbal, nu cricket. Apetenţa pentru străini e însă neschimbată. "Hello!" şi "which country?" ne lovesc la fiecare pas.
17 februarie 2014. Aseară am venit grăbiţi la autocar, după ce ne petrecusem toată ziua în ploaie. Biletul sleeper s-a dovedit însă a fi o alegere foarte neinspirată. E vorba de locul de deasupra scaunelor, acolo unde credeam că ne vom pune bagajele.
15 februarie 2014. Am urcat seara în tren şi am călătorit toată noaptea. La trezire străbăteam câmpuri nesfârşite de orez. Intrasem deja în Bengalul de Vest, dar mai aveam 300 de km până la Calcutta.
14 februarie 2014. Nu am ajuns la Varanasi nici în zori, nici pe seară (cum te sfătuieşte ghidul turistic), ci tocmai la amiază. Trenul avusese o întârziere de două ore, iar la ieşirea din gară ne-a întâmpinat o ploaie torenţială.
13 februarie 2014. La Taj Mahal cumperi un bilet forigner cu 750 de rupii şi primeşti acoperitoare pentru încălţăminte şi o sticlă de apă. Pentru alte 300 de rupii, un turist cu piciorul luxat poate avea la dispoziţie un cărucior, cu om care să-l impingă inclus. Câţiva tineri îşi prezintă autorizaţia de ghid, oferindu-se să te conducă peste tot. I-am văzut în incintă, alegând locul pentru poze şi gonind vizitatorii singuri.
